2013 - Un an al împlinirilor!

Conștientizați ceea ce aveți voi în plus!

Bucurați-vă de ceea ce aveți și puteți să împărtășiți cu ceilalți!

Asumați-vă libertatea de a zbura mai sus!

2013 să vă fie un an cu multe împliniri și 

cu nenumărate îndepliniri de obiective; 

să aveți un business înfloritor și să ajungeți lideri de piață, 

să deveniți mai buni și mai eficienți în tot ceea ce faceți, 

să urmăriți cum principiile vă conduc acțiunile și deciziile, 

să acționați asupra a tot ceea ce vă propuneți!

Sănătate și multe bucurii să va dea Dumnezeu în noul an, 2013!

Co.Exe 

Asigurările de tip Unit-Linked - despre fondurile lor de investiție

Despre fondurile de investiții folosite de asigurările de viață de tip Unit-Linked




Cum se determină Profilul de risc și la ce folosește el?

Pentru a putea face o alegere potrivită în cazul unui fond de investiție administrat printr-un contract de tip Unit-Linked, în primul rând consultantul cu care discutați trebuie să vă facă un profil de risc. Apoi, în funcție de rezultatele acestui profil și de oferta de fonduri, Consultantul vă va da una sau două variante din care puteți alege. Practic, se întâmplă să nu faceți dvs o alegere din toate, ci doar dacă vă manifestați această dorință și dacă vă faceți temele înainte, sau dacă solicitați consultantului să vă spună mai multe despre toate fondurile pe care compania cu care lucrează le are în portofoliu.

Conform experienței de investitor, apetenței la risc, și mai ales a cunoștințelor despre mecanismele piețelor financiare, Consultantul vă va pune câteva întrebări prin care să determine corect profilul dvs și să identifice acele variante de fonduri care vi se potrivesc, din oferta disponibilă. Întrebări de genul: aveți economii?, în ce țineți banii?, ați investit vreodată?, cu ce rezultate?, etc.


La ce să mă uit? Sunt așa de multe fonduri?
În primul rând, asigurătorul vă va pune la dispoziție site-ul unde aveți acces la o serie de informații despre aceste fonduri de investiție: Prospectul fondului, Evoluție grafică-Istoric, Articole despre performanțe.
În Prospect puteți căuta parametrii următori: De când este fondul pe piață? De când îl are compania de asigurări în portofoliu? Evoluție randamente funcție de perioada existenței până în prezent. Ce capitalizare are? Dispersia regională/mondială. Dispersia pe domenii. Ratingul fondului.

Despre costuri, ce să urmăresc?
În primul rând, condițiile contractuale reglementează toate costurile pe contract, inclusiv pe cele legate de fondurile de investiții pe polița Unit-Linked contractată.
Trebuie să vă uitați unde scrie dacă și cum sunt reglementate aceste costuri? Dacă și cum pot fi ele schimbate de-alungul contractului?
Să faceți diferența între diferitele costuri care sună la fel: cost administrare poliță, cost administrare fond, de pildă.
Una peste alta, este foarte bine să aveți un desfășurător cu costurile care vor acționa asupra poliței, inclusiv în legătură cu fondurile de investiții.

Fondurile rămân aceleași pe tot parcursul contractului?
Fondurile de investiție folosite de programele de tip Unit-Linked, este bine să știți, că pot fi schimbate de către asigurător, de obicei cu unul cu profil identic de risc. În situația respectivă contul de unituri se mută dintr-un fond într-altul după regula obișnuită, se vinde și se cumpără unități la prețul afișat, în condițiile poliței. Deciziile de schimbare a fondurilor sunt luate contextual, în unele situații asigurătorul nu mai este mulțumit de rezultatele fondurilor. În acest caz, schimbarea fondurilor este o acțiune menită să protejeze investiția clientului, asigurătorul căutând variante care să poată livra randamente calculate în acord cu toate părțile implicate.

Ce pot face astfel încât randamentul contului să fie cât mai bun?
-Să stabilești o strategie de investiție pe care s-o poți implementa.
-Să urmărești fondurile cu o periodicitate specifică tipului de instrumente financiare folosite preponderent.
-Să-ți cunoști drepturile contractuale, opțiunile, oportunitățile în egală măsură cu obligațiile și costurile.
-Să acționezi în conformitate cu strategia ta: să muți dintr-un fond în altul atunci când există această opțiune și este permisă această oportunitate, să suplimentezi investiția atunci când există oportunitate de piață, să minimizezi pierderile și să cauți maximizarea profitului.

Ce este o strategie de investiție?
O strategie de investiție este un modus operandi consistent și perseverent de a acționa astfel încât lucrurile să se întâmple în conformitate cu principiile, așteptările și implicarea ta în investiție. Există câteva întrebări de bază pentru a stabili o strategie eficientă și personalizată în același timp:
-Care este profilul tău de risc?
-Cât de implicat în maximizarea profitului vrei să fii? Cât timp vrei să aloci acestui deziderat?
-Cât de dispus sunteți la a învăța despre investiția dvs în acest tip de poliță?
-Cum trebuie setat un plan de acțiune în funcție de situațiile specifice: oportunități și amenințări?
Poți afla mai multe de la Consultantul tău Financiar.

*****

Ce sunt, cum funcționează, ce se întâmplă cu banii, ce urmărește partea de investiție, de ce acest gen de investiție, influențarea randamentului, toate acestea sunt câteva întrebări la care am răspuns într-o postare anterioară despre FAQ.

"Din păcate, da!"

"Din păcate, da!"

Așa mi-a răspuns un prieten la câteva întrebări pe care i le-am arătat într-o carte, întrebări de verificare a țelului, autenticității, relevanței și verdicității lui. Deși nu era decât o discuție cu un prieten bun într-o situație casual, asta a dus la o situație asumată de coaching în care răspunsul a fost acesta.

Contextul este unul comun. Există mulți care se găsesc într-un context care nu reflectă autenticitatea țelului inițial propus, țel formulat într-un alt context care-i dădea sens. Atâta vreme cât contextul nu este foarte bine identificat - a se înțelege verbalizat, încadrat într-o formă fixă exhaustivă - se poate ajunge în situația în care țelul tău este același în timp, dorința de a-l atinge nu a scăzut, dar contextul diferă, iar răspunsurile la verificarea țelului au acest răspuns: "Din păcate, da!"

Atâta vreme cât ești în acord cu țelul tău, nu ar trebui să existe genul acesta de răspuns. Poate că de fapt este o problemă de context și nu una de țel. Poate că situația nu concură cu țelul și atunci verificate trebuie să fie valorile care certifică țelul și chestionează contextul.

*****

Cartea cu pricina este:
Juliet Erickson, Arta persuasiunii, Curtea Veche Publishing, colectia Cărţi Cheie, 2009


Noul meu proiect pe Executive Coaching:  Comfort Zone in Executive Coaching

Things that stand (longer)

Oh, yeah... values... eternal preoccupation of the coaching nation. That only things that count in personal life and in all development plans.

So, what is wrong with the craving all the good, nice, delicious and beautiful things that seems to appear in all commercials from the TV program. Probably, nothing, but the sure fact is that abuse is never good. In that order of things, if TV is the only resource of our dreams, that's it, we're quite finished. The personal values set to be accessed by these commercials are evolving specially influenced by the targeted niche, so it's evolving to something tricky because it's not natural for all of the people watching TV.

But where can you take your basis for developing a good healthy conscious with moral principles and values for your life? You have to look and search somewhere, right?

That's for sure, but TV probably it's not the best of them. If you did go to one exotic trip that put a mark on your future lifestyle, it is probably natural to crave for this. But if you just take this thought from TV commercials or whatever, it is possible  not to be able to internalize that experience (actually it's not an experience) and make it constructive, but de-constructive.

Values do not change. Not necessarily. Maybe it's us that change our mind over time and tend to become more influenced in other external stimulus and other context. Eventually, we do access that fine tuning for our personality, but only if we become able to fight with all of the marketing weapons that bombard us full-time.

You have to consider only yourself, and that's a hard thing to do more and more. Only you can chose for you what is important, what can define you, what is the real you.

Do it!

Interviul fulger

Există anumite companii în lumea asta mare care au început să țină interviul de recrutare pentru personalul din vânzări în lift, în timpul care durează urcarea până la ultimul etaj, tocmai pentru principiul de a testa abilitatea de a atrage atenția și a face o vânzare inițială în mai puțin de 60 de secunde (articol sursă aici).

Principiul nu este nou (liftul), într-o postare anterioară am mai făcut referire la el în forma prezentării personale și a serviciilor în scopul atragerii unei întâlniri de vânzare. 

De altfel, unul dintre cei mai buni vânzători pe care îi cunosc în România, cu încasări lunare de cel puțin o sută  de mii de euro - da, e posibil în România zilelor noastre - povestea cum a fost el recrutat în vânzări:

Printr-o recomandare a ajuns CV-ul în mâinile viitorului lui manager, care l-a sunat și l-a programat a doua zi la interviu. Era student și căuta de muncă. Desfășurarea interviului a decurs de la primul îndemn care suna cam așa: "Dă pe goarnă!", desigur, cu șocul de rigoare. 

Poate că se aplică și aici principiul pe care îl găsim răutăcios anunțat și afișat prin unele birouri: Vizitele scurte sunt cele mai plăcute! și cele mai eficiente, aș adăuga eu. Mai ales pentru oamenii de vânzări. Dacă este în stare să producă chimia vânzător-client în primele 60 de secunde, atunci candidatul este unul potrivit. 

De aplicat!

Legea Sănătății, decembrie 2012?

Există un dead-line? Se pare că chiar dacă au existat și altele și nu au fost respectate, da data aceasta interesul devine autentic, deși poate suna puțin populist: Legea Sănătății intră in discuții după alegerile parlamentare. Contextul pare natural, aleșii pot vota legea.

Atât de râvnita Lege a Sănătății, pusă în dezbatere publică la începutul verii, hrănește din nou visele și speranțele românilor. Unii pentru a se folosi de oportunitățile de business pe care le aduce, alții pentru a mai bifa ce trebuia făcut pentru România, dar toți ca și beneficiari direcți sau indirecți ai ei.

Știrea preluată de pe 1asig.ro. Alte detalii aici.

Interesul pieței asigurărilor pentru această Lege este unul major, poate strategic, mulți dintre asigurători țintind în mod explicit și asumat prin venirea în România a celor două reforme: pensii și sănătate. Astfel că prin această lege vine o dată scadentă care a întârziat, în mod deliberat sau nu, foarte mult.

*****

Articole pe acest blog despre Reforma Sănătății:

Solvency II

Sănătate, Reformă, aşteptări

Reforma Sănătății (apendice)

Eşti sănătos... te asigurăm

Sănătatea, capitolul I

Reforma sănătății în România... Când?

Frauda în asigurări

Într-o postare mai veche, făceam referire la ideea că asigurările sunt un business serios și în care etica profesională trebuie să fie ireproșabilă, mai ales că promisiunile asumate contractual de către asigurători trebuie ținute față de clienți.

A apărut o informație conform căreia niște studii relevă faptul că motivațiile pentru fraudele în asigurări pot fi legate de intenția de a ajuta un prieten care a avut o daună, dar și faptul că există rețele specializate în acest tip de practici și cu care asigurătorii poartă o luptă nu neapărat surdă.

Dar ce te faci când un client cu care ai o colaborare strânsă de ceva timp și care are o daună, dar care nu se găsește in situațiile descrise de condițiile contractuale? El vrea să fie despăgubit pentru că este client de atâta vreme, tu nu poți să-i dai dreptate întrucât contractul nu-ți dă voie.

Fraudă nu poți să faci întrucât legea este aspră și îți pierzi locul de muncă, de multe ori cu interdicția de a mai lucra în domeniul financiar tot restul vieții.

Relația însă te vei lupta s-o păstrezi, explicând tot ceea ce ține de tine în legătură cu situația respectivă și cum poți preîntâmpina pe viitor o situație similară. Este puțin dificil să te descurci cu frustrarea clientului tău, fără să ai cum s-o rezolvi în favoarea lui în asemenea situație. Dar nu imposibil. 

Tips and Tricks - Mentoring without the Mentor

In business today, because of the technologies that carry all the information from one point of the Globe to another in matter of seconds, it is usual to search for Tips and Tricks. If you want to do something, at a certain point, you'll use a tip from someone to do your job faster, better, more efficient.

If there's something really funny about business, it's this chapter of tips and tricks. Who gives them? With what purpose? It is really doable? Is there another one better than this? Don't get me wrong! I love tips and tricks. They are a fast way to connect with experience and expertise in a mentoring methodology. They are a vital way of sharing the best practices of professionals from everywhere at the speed of light.

And all of this should work just fine, if only the proper context is set. A business question should always have an answer, and it better be a complete and fast one. When presented in Mentoring process, tips and tricks follow this requirement (the right context), but when used as a list of tips and tricks as in blogs (this one is not an exception), journals and their kind of mass media channels, there should be a perfect approach of subjects, contexts and beneficiary of this one. There's no problem with the kind of people just reading the news, and there it is a tips and tricks column. There could be a problem with some other people that try to use this useful information in not so proper manner or context. In that situation, there is no one to supervise and adjust the process, but the results, and if the results are bad, that's the problem.

So, tips and tricks are good. It's just the understanding of how to use them should be perfect, not just good.

Your Oscar movie! Coming soon!

I can't remember the first time I watched a movie, but I can remember about the feeling of fascination that I had and the mind blowing ideas generated by this window to creativity that made me enter into that specific world. When it was a fictional adventurous bed-time story, I was riding, fighting, conquering, helping, and I was doing all of the super-heroes inspirational actions. When a drama came by, I imagined myself living in the neighborhood and watching how their life is going by.

After a while, I discovered that movies are various in forms and messages and this variety made me much more opened to things that catch attention rather than being a critique to this art as a whole. I understood how to balance interests and feelings when on watching  movies. From time to time, feeling good was healthier than cruising thorough ideas.

Actually, the reason I started  to work as corporate fellow is that Dallas series and his JR Ewing style, the cubic glass buildings and very business oriented life. He was a machine!

Nowadays, movies are all around. It's easy to push the remote button and to find something to enjoy. And it's (still) easier to search on the net the specific title and to start the popcorn machine. Many people I know want to loose their TV reflexes to more healthier, constructive ones: sports, reading, conversation. But the access to movie remains a quick option for a cheap (not so really!) form of entertainment.

Much more important is the movie/soap opera that you watch every day of your life, the one that you're living in day by day, the one that you're producing and directing every single morning when you open your eyes.

Is the one that have your character as a hero, as an extraordinary ordinary guy? The one that you prepared for this role for about... your entire life? Are you even there?

Snapshot this and make a decision about you and your character. Become friends with each other, it is possible to act only this episode, but it's also possible to be a life time character. Go to the editor's spotlight and power yourself to master your movie to the Oscar level, maybe to invent your own trophy and win it.

Make it the best movie that ever existed, with Oscar and everything! With huge Box Office results every day!

I love the Oscar! I'll surely win it!

Asigurările de tip Unit-Linked - FAQ

Ce sunt Asigurările de tip Unit-Linked?

Asigurările de tip Unit-Linked prezintă un tip de asigurare de viață ce permite rezolvarea unor nevoi financiare combinate:

1. Protecția financiară la urmările decesului din orice cauză și 

2. Nevoia de investiție financiară.

3. Opțional, permite în anumite condiții, și atașarea unor Clauze suplimentare care pot viza în mod special Nevoia de asigurare de sănătate sau pot îmbunătăți substanțial protecția financiară.

Cum funcționează Asigurările de tip Unit-Linked?

Mecanismul de funcționare redus la principiile generale se referă la faptul că din Prima de asigurare pe care o plătește Contractantul, după ce se retrag o serie de comisioane și taxe, o parte va folosi drept suport pentru acoperirea costurilor cu protecția (Asigurarea de Viață) și cealaltă parte va merge către partea de investiție. În general, fiecare asigurător își rezervă dreptul de a avea taxe specifice produsului său UL (Unit-Linked).

Practic, banii se împart în două părți inegale, fiecare cu o destinație specifică, asigurarea sau/și investiția.

Ce se întâmplă cu banii care sunt destinați investiției?

Banii respectivi vor folosi la achiziționarea unor Unități de Fond, care ele însele vor constitui practic Contul tău de client. De fiecare dată când se plătește o primă de asigurare sau se face o investiție suplimentară, cu banii respectivi se achiziționează Unități de Fond care vor fi contorizate în Contul tău, evidențiate la prețul la zi al unității de fond. Desigur că acest cont poate suporta anumite taxe. 

Ce urmărește partea de investiție a Asigurărilor de tip Unit-Linked?

Asta e simplu, să cumperi ieftin și să vinzi scump, acumulând profit. Și totuși, nu mulți înțeleg că este un instrument care trebuie folosit în mod activ.

De ce acest gen de investiție financiară?

De obicei contractul de Asigurare de tip Unit-Linked se face pe o perioadă minimă de 5 ani, recomandarea merge de obicei de la o perioadă de minimum 10 ani și poate merge pe 30 de ani sau mai mult. Acest aspect permite un Orizont investițional mediu sau mare și are în vedere maximizarea randamentelor prin câteva pârghii.

Cum pot să gestionez mai bine maximizarea randamentului pe o Asigurare de tip Unit-Linked?

1. În primul rând este vorba de o identificare corectă a profilului de investitor cu care pornești la drum.

2. Mai apoi este importantă evoluția fondului, de obicei asigurătorii dând informații periodice despre acest lucru, având și o interfață de analiză grafică a acestor evoluții.

3. Dreptul de a investi suplimentar poate cântări foarte mult în ROI-ul investiției în acest tip de instrument financiar. 

Cum mă poate ajuta Consultantul Financiar prin care am achiziționat acest tip de produs de asigurare?

De fapt nici nu prea are legătură cu Consultantul tău, atâta vreme cât ai înțeles foarte bine mecanismul și condițiile contractuale în baza cărora funcționează contractul. Dar, dacă este un Consultant pasionat și profesionist, îți va întocmi periodic rapoarte privitoare la Contul tău și la Evoluția fondurilor, și cu alte informații utile pentru a putea lua decizii informate privitoare la investițiile tale în timpul potrivit.

Dar de ce să nu investesc direct în Fondurile de Investiții?

În primul rând că nu poți, de cele mai multe ori. Este vorba de fonduri cu capitalizare foarte mare la care nu ai avea acces ca persoană fizică, de obicei. 

În al doilea rând este vorba de cumulul de factori dat de: experiența în administrarea activelor, istoric și brand, puterea pe care o are un fond capitalizat puternic.

În al treilea rând, este vorba de faptul că dinamica este una foarte bună și păstrează oportunități de câștig raportate la riscuri mai puține sau/și mai mici.

În al patrulea rând, este singurul instrument de investiție care are și o componentă de protecție și poate accesa și asigurări de sănătate, creând un pachet de beneficii cu efect majorat.

Copiii, tehnologia și asigurările

Copiii în momentul în care apar pe lume schimbă radical stilul de viață al părinților și al celor din jur, venind însă 'la pachet' și cu bucuria de 'om nou pe lume'. Sunt dovada incontestabilă că viața poate fi schimbată, că poate fi planificată, desigur mă refer la domeniul de interes al blogului - cel financiar -, și că prioritățile sunt interschimbabile, reflectând în același timp valorile interne.

Tehnologia, cu toate gadgeturile ei, face viața cel puțin mai interesantă dacă nu mai ușoară, și, deși sunt lucruri bine cunoscute și conștientizate, trebuie să admitem că sunt situații în care ne pierdem timp prețios descoperind lucruri noi pe internet sau explorând cu multă curiozitate ultimul telefon apărut.

Asigurările... Există un gen de asigurări care prinde bine acum în criză, este vorba despre planurile de studii pentru copii, sub toate cârligele de marketing posibile, printre care și: Plan de rente și/sau dote, Plan de Bursă, etc.
Părinții se gândesc mai mult la nevoia aceasta financiară, pe care o resimt mai acut decât nevoia de protecție pentru întreaga familie și de aceea este mai ușor de abordat o asemenea discuție decât altele care privesc alte nevoi.

Este un tip de poliță de asigurare de viață mixtă cu economisire sau/și investiție după caz, adică după asigurător, care are drept obiectiv plata unei/unor sume de bani copilului la vârsta menționată în poliță, indiferent de situația părintelui. Mai ușor de înțeles ar fi dacă am spune că părintele pune bani deoparte încă de când copilul este mic până ajunge la vârsta la care are nevoie de bani mai mulți, de obicei perioada studiilor superioare, având asigurată mai ales situația în care părintele moare mai devreme de maturitatea poliței, diferența de plată pe contract fiind suportată de companie (această cazuistică este exprimată diferit de către companii, dar vizează strict situația descrisă).

Titlul aduce a Pruncul, petrolul și ardelenii, un film românesc savuros (sic! and enjoy), dar mobilul postării este un articol (sursa aici) care subliniază că vârsta la care cei mici se apropie de tehnologie scade drastic, tehonologia fiind de multe ori folosită pe post de 'bonă' de părinții prea ocupați.

Folosind toate resursele disponibile, ba creând și altele care încă nu există, părinții vor uza și de tehnologie astfel încât să ajute la o dezvoltare firească a copiilor lor. Asta poate însemna la un moment dat și încheierea unei polițe de asigurare pentru copii.

Azi te-ai jucat cu copilul tău?

*****

Pe acest blog:

AsigurareRomânii economisesc. Ce fac ei cu banii lor?

Copilul Investitor la Bursă

Mentorul trebuie să fie un prieten critic

Afirmația aparține lui David Clutterbuck în contextul unui public care căuta mai multe informații despre mentorat. (Articol sursă aici)

Mentoratul, ca și instrument de dezvoltare, este folosit de către orice companie care se respectă, și pentru că devine o funcțiune naturală a unui profesionist, dar și pentru că, atunci când se face formalizat printr-un proiect de sine stătător, produce efecte benefice pe termen lung prin pregătirea unui eșalon nou de viitori profesioniști în contextul culturii organizaționale specifice.

În vânzări este foarte ușor de probat acest aspect, fiind o practică obișnuită ca o echipă de vânzări sănătoasă să 'pregătească' următorul ei manager de vânzări. Chiar dacă nu mereu este vorba despre un proiect de mentorat în cazul vânzărilor (mai ales la nivele de bază), viitorul manager de vânzări poate beneficia de un stil de mentorat specific vânzărilor. Este valabil, ca și-n cazul Coachingului, faptul că Mentorul nu trebuie să fie neapărat din vânzări, deși poate fi preferat ca departament de origine. (Aspecte despre acest subiect aici)

Ca să păstrăm tonul afirmației din deschiderea postării, oare cum este posibil să procesualizăm Mentoringul, atâta vreme cât nuanța de prietenie este vitală, precum și aceea a criticismului, înțeles în sensul profund constructiv, desigur?

Dacă ne gândim la prietenie în general, vom observa că apare atunci când sunt identificate o serie de lucruri comune, în cazul de față al mentoringului: dezvoltarea profesională, experiența, expertiza, maturitatea profesională, imaginea de ansamblu, tips and tricks, și poate și altele.

Relația de mentorat este una unidirecțională în esență, iar când partea de 'critică prietenească' trebuie să-și spună cuvântul, relația devine una mult mai formalizată și aspectul profesional al problemei este mai ușor transferabil decât într-un context clasic de prietenie, în sensul comun al cuvântului.

Așa că, a fi prietenul care îți spune pe față lucrurile pe care nu le faci bine și nu se sfiește să te facă să le și recunoști, poate fi o situație de mentoring, mai mult decât ți-ai putut închipui, la fel cum aspectele din viața ta de care nu ești conștient ai vrea să ți le prezinte un prieten, tocmai pentru a fi mai greu de luptat cu realitatea.

Cât de des îți critici prietenii în față?

*****

Pe blog despre subiecte atinse în această postare:

- Câteva diferențe între Coaching și Mentoring pe acest blog: Coaching şi Mentoring

- Despre motivația utilizării celor două, te poate interesa să citești: Șablonizare și profesionalizare în Coaching și Mentoring

- Vânzătorii promovaţi ca Manageri de Vânzători

Noul meu poriect de Executive Coaching: Executive Coaching, not just for the elite of business

Rutină corporatistă de proiect nou în vânzări

Vorbim de un domeniu cunoscut în care am avut rezultate bune și foarte bune, prin urmare există un Best Practice. Atunci, este simplu! Luăm ce a funcționat și implementăm din nou.

Aici știu că orice manager ar ridica o sprânceană mai sus, aruncând o privire anume...

Așa că răspunsul meu simplist devine unul ceva mai elaborat:


Tactică și Strategie
În vânzări, fiecare lună devine un proiect nou, cu așteptări specifice situate în context (nevoi ale companiei, plan anual, așteptări personale).
Există nevoi specifice ale companiei în perioada aceasta, probabil campanii, promoții sau alte proiecte interdepartamentale care solicită vânzările și care trebuie tratate cu prioritate?
Există vreun decalaj față de planul asumat pe anul în curs sau poate doar anumite criterii de evaluare solicită o atenție strategică sporită?
Există un sens pozitiv de dezvoltare profesională și personală în ceea ce se întâmplă sau există vreun interes deosebit pentru o avansare în carieră și atunci rezultatele trebuie accelerate și indicatorii duși în zona de excelență?

Doar câteva întrebări majore în reevaluarea Noului Proiect care începe, luna lui Noiembrie.


Analiză și Obiective
Astfel că, analiza noastră pleacă de la ce s-a realizat vs ce a fost planificat și cu ce resurse. Determinate clare legate de bugetări, eficiența muncii, eficacitatea acțiunilor și calitatea implementării proceselor, în speță, procesul vânzării cu pașii lui specifici, la care se adaugă în diferite situații parte din Customer Care.

Ce se situează în zona delta, adică de îmbunătățit, trebuie tratat cu mare atenție și solicită decizii rapide și strategice. Ce se situează în parametri normali/bugetați, este bine de conservat și, dacă există resurse, de Fine Tunning, adică de dus către o zonă superioară de indicatori calitate vs cantitate.

Foarte important este aspectul resurselor: umane, logistice sau de altă natură. Sunt ele aceleași, este nevoie de altele noi sau/și de reevaluarea celor existente?

Uite-așa ajungem la identificarea mai corectă a unor obiective extrem de smart (pt cunoscători!) și la asumarea neapărat în scris cu plan de acțiune și de implementare perfect temporizat pe saptămâni, zile, ore, acțiuni specifice, rezultate așteptate în baza rațiilor anterioare/standard, etc.

*****

Când eram mai mic și mă uitam pe vremea fostului regim comunist la filmele americane, în special la vestitul serial Dallas (asta pentru melancolici!), și vedeam clădirile înalte, cubice, cu mult geam, de nu reușeam să înțeleg cum pot sta în picioare, și vedeam o viață perfect echilibrată, când vedeam toate astea, nutream un vis american: când voi fi mare, voi fi și eu așa.

Ei da,
Asta sunt!

Să ne mai gândim la Pensie?

Există o parte a celor cu care intrăm în contact care la întrebarea: Ce părere aveți despre pensie? răspund invariabil cu: Nu mai apuc eu ziua aia!

2012 este Anul European al Îmbătrânirii Active (articol sursă aici) și se traduce printr-o serie de evenimente și acțiuni menite să ridice nivelul de conștientizare asupra ideii că populația activă ca forță de muncă începe să îmbătrânească, iar soluții trebuie găsite din timp și implementate astfel încât acest aspect să poată fi gestionat onorabil.

Pentru fiecare din noi acest lucru înseamnă că vor fi din ce în ce mai puțini cei care vor munci și din ce în ce mai mulți dintre ei vor înainta în vârstă. Deja este demonstrat că sistemul de pensii de stat nu poate funcționa și este falimentar, mai ales din acest punct de vedere. Există soluții alternative implementate ca sisteme cu tente sociale, cum este sistemul de pensii administrate privat care rezolvă întrucâtva această problemă, iar statisticile arată că sunt responsabile în activitatea lor și produc randamente foarte bune pentru contribuabilii la fondurile lor, ajutate și de competiția între diferitele branduri private.

Dealtfel ele sunt soluții bune, însă insuficiente pentru a rezolva la nivel individual situația în care vom ajunge, statistic vorbind, toți, aceea de a ne retrage din activitate și a nu dispune de venituri suficiente pentru a ne păstra un nivel de trai decent. De aceea apar și alte variante de economisire, mai dedicate acestui scop - pensia sau mai generale, cum sunt asigurările de viață cu capitalizare, care devin soluții mai complexe ce pot include și o serie importantă de clauze medicale, ce acoperă financiar practic majoritatea nevoile medicale care există.

Sunt aspecte ale vieții cotidiene care ne fac să nu ne gândim la subiecte precum pensia, altele devin mai stringente și suntem tentați să le dăm o importanță mai mare. Poate că ziua de mâine e mai aproape decât ziua pensionării, însă subiectul amânat în felul acesta poate să se întoarcă împotriva noastră.

*****

Te-ar putea interesa și:

Pensia nu mai este ce a fost - Îmbătrânirea Activă

2060

Eşti sănătos... te asigurăm

Eternul feminin...

Sau, cum femeia dictează din punct de vedere financiar în casă...


Un studiu Kruk International : "Cine se ocupa de finante in casa ta?", a concluzionat pentru români, Femeia ține evidența veniturilor și cheltuielilor în casă - au răspuns 47%. De altfel, doar când familia atinge 4 menbrii, bărbatul intră în acțiune, din punct de vedere financiar, preluând acest task. 43,64 % evaluează cheltuielile lunar, 43,76 % folosesc pixul și hârtia pentru acest lucru, alți 37,65 % țin socotelile în minte.


Pentru orice vânzători care aud această obiecție, Tre să mă consult cu soția, este studiat și demonstrat că așa este, cel puțin statistic. Familiile în care gestiunea banilor pentru un trai mai bun este o prioritate sunt acele familii în care deciziile majore sunt luate împreună, la fel și cele minore, ce ulei să luăm, dacă mai luăm pâine cu semințe sau nu.


Să pui pe tavă câteva din aspectele sociologice, dar și clișeistice despre femeie și rolul său esențial în lumea asta mare, cu toată istoria de până acum? Tentația este mare. Poate că ele au o așezare interioară aparte în ceea ce privește nest-ul lor și intuiția lor este mai bine calibrată pentru a considera deciziile financiare, în cazul de față, care pot afecta echilibrul.


Tu, ce crezi despre asta?

De cine să fii sigur? De Fisc și de Moarte

Se studiază și la noi posibilitatea ca cei care furnizează informații despre firme și persoane către Fisc să primească recompense sau facilități (articol sursa aici). Desigur că nu este o informație nouă, mai ales pentru cei care au avut de-a face cu munca prin alte țări și este și mai sigur că această abordare are toate șansele unui mare succes.

Să încercăm un exercițiu de imaginație: toată lumea spionează pe toată lumea, pe motiv de fisc.
Urmări: Bani la buget, firme muuuuult mai puține și muuult mai corecte, fiscal vorbind. Vecini mult mai puțini invitați la meciul de fotbal dat la televizor. Poate că economia va începe să mai răsufle și niște lucruri se mai schimbă și-n birocrație.

Și toate astea pe motivul simplu că perpetuează o tară culturală românească (sic!) conform căreia: să moară și capra vecinului! Este greu de crezut că nu se vor găsi modalități de a onora mai mult interesul personal decât pe cel al statului, mai ales că încă sunt mulți care consideră că acesta nu aduce nimic bun actorilor economici din România și că promisiunile repetate de-alungul mandatelor politice au cristalizat această convingere. Astfel că românul creativ, ca întotdeauna, nu se va dezice, mai ales având așa o miză, și va găsi modalități eficiente de a rezolva și o atare barieră în devenirea lui financiară.

De cine poți fi sigur că or să vină indiferent ce? De fisc și de moarte! Așa zice o vorbă de prin filmele americane. Ai noștri or să ajungă să zică și ei la fel, dacă acest interes va fi onorat prin lege.

Job, bani și carieră, cei trei care au provocat estul

Important la un job astăzi este în cele mai multe cazuri recompensa financiară, cei mai mulți se uită în primul rând la asta: câți bani pot să fac?

Banii sunt un criteriu de selecție al joburilor astăzi, adică voi căuta să găsesc jobul care să răspundă nevoii mele de bani, dacă nu întrunește această condiție, voi trece mai departe, la următorul care oferă mai mult. 

Această atitudine este destul de comună zilelor noastre, cu atât mai mult cu cât piața forței de muncă lasă loc de schimbare carieră și domeniu de activitate destul de ușor, existând atâtea instrumente și modalități de conversie a activității, funcție de interesele personale.

Este un criteriu valid să cauți banii la un job, la care să consideri poate după aceea potențialul business-ului de a te ajuta să te dezvolți și să evoluezi perofesional și personal. De fapt, atunci când încerci să faci o aplicație la un job nou, în primul rând vrei să știi dacă merită să aloci timp și resurse pentru a intra în domeniul  acela și pe pozița respectivă, și abia pe urmă vei fi deschis să înțelegi ce trebuie să faci. Acest aspect este comun acelor sisteme de recrutare și selecție care nu sunt foarte restrictive în privința profilului candidatului și mai ales când se vizează recrutare de masă.

Cunoști astfel de situații? 

Cum a reacționat candidatului în cauză? Cum s-a descurcat mai departe? Mai este acolo? 

Caută iarăși altceva mai interesant din punct de vedere financiar?

Te invit să comentăm subiectul împreună!

*****

Despre subiectul loc de muncă pe acest blog te mai poate surprinde și:

Vânătorii de joburi
Națiunea migratorilor
Munca Inteligentă este unicul Shortcut
Expedițiile antarctice și vânzările de azi
Corporate, My middle name is Corporate
Let's Get Professional

Iar despre subiectul bani pe acest blog te mai poate surprinde și:

Banii accentuează caracterul... în ambele sensuri

Banii... Pro și Contra

Timpul liber la români ... în bani

Bani albi pentru zile negre. De unde?

Este vorba despre bani

Independenţă financiară - studiu de caz

Banii accentuează caracterul... în ambele sensuri

"Banii nu vor face decât să accentueze caracterul pe care îl aveți deja."

Deși afirmația face parte din alt film (vezi aici postarea la care face referire), ea își păstrează validitatea și se verifică de multe ori, surprinzător că se verifică și în situațiile unora din cei mai bogați oameni de pe planeta.

Cazul care mi-a stârnit curiozitatea este cel al milionarului chinez Zong Qinghou, care trăiește cu 20 de dolari pe zi.

Ceea ce e mai frapant este că aceste exemple sunt, procentual vorbind, nu prea relevante, dar prin profilul persoanelor în cauză compensează calitativ un criteriu cantitativ.

Ar fi ușor de trăit cu o sumă mică de bani atunci când o serie de nevoi primare sunt rezolvate. Acest lucru ar însemna doar o ajustare a stilului de viață la strictul necesar și este posibil doar în cazul persoanelor care știu cu adevărat ce vor de la viață și-și asumă acest lucru.

De obicei, ei nu se uită la televizor așa cum se uită majoritatea oamenilor, ceea ce înseamnă că elimină din viața lor influențele pe care nu le doresc și pe care le transmite media în mod programatic. Dar sunt alte multe lucruri pe care ei le fac altfel decât ceilalți și toate pleacă de la un echilibru interior dat de cunoașterea valorilor și a principiilor care guvernează pentru ei universul în care se întâmplă ei ca persoane.

Așa că nu e de mirare că exemple rarisime precum cel de mai sus vor apărea la intervale oarecare de timp în media, mai mult ca niște accidente, ca niște curiozități, care însă vor confirma inutilitatea surprizei celor care citesc despre și care ar trebui să filtreze informația după principiile lor.

Principiile pot fi și nepotrivite, depinde de cine le evaluează, adică în primul rând neconforme unei majorități autoritare sau unei minorități normative. Dar, ceea ce este absolut fabulos, este că principiile și valorile personale sunt singurele motoare ale vieții.

*****

Despre Principii și Valori pe acest blog te-ar putea surprinde și:

Valoarea valorilor

A cheltui sau... a cheltui. Fără vină.

Banii... Pro și Contra

Putere vs Caracter

Corporate, My middle name is Corporate

A perfect office look, or maybe an interesting creative outfit for Casual Friday.  A focused look and a scrutinizing attitude. An outstanding sales pitch and a clear vision of the business. A person married with his company, that always has something interesting to do outside his office space. Always busy, but always with exciting hobbies. But, most of all, a professional with great successes. That's most of the time the portrait of the Corporate Fellows.

This is an army perfectly trained to react and to predict accurately the market's movements. A special force division with a precise mission: to conquer the world, to crush the enemies and to make a profit, BIG MONEY. And the Commanding Officer of the Army is a perfect politician, a strategist, and an action-oriented General, with broad experience and heavy name in the business.

It's easy to recognize this picture when you open the news media when you walk out of the door when you imagine your career. Because of the success that usually follows those guys and because of the resonant framework set by the school.

Let's face it! It's a very nice way of living your life. And can become easy to do it. There are people to learn from when it's about the corporate world. People with great achievements and a great record. Usually, it is a process, uncovered by experience and knowledge, to become a Corporate Fellow, a successful one, that is, but it's doable.

An interesting aspect of this subject can be this one: Part of them are people that migrated to personal business with their own projects or start-ups. And this happened after a legendary professional life in their industry. It's not a trend to notice it, but it can be really easy to verify on most of the countries.

The main reason would be probably the need to do something that is to be born in a much personal area. Something that uncovers a value that was second pointed out in a To Do list of personal life. The importance of doing the right thing at the right moment would be another facet of this choice.
The model set by a career path usually is linked with this corporate world, that makes possible the most of the professional manifestation in that field.

It doesn't mean it is the only way...

For further reading:  Corporate, My middle name was Corporate

Poftiți, poftiți, că nu greșiți!

"Poftiți, poftiți, că nu greșiți! Ultimele pile de unghii! Dacă nu vă plac, mi le dați înapoi!" după care urmează un oftat ofticos pe lipsa de interes la această invitație magistrală și vânzătorul nostru ambulant descumpănit se proptește gânditor în bara de la tramvai, așteptând să coboare la prima.

Sau:
Dacă în concediu ăsta ai ajuns pe la mare, adică pe litoralul românesc, ai auzit cel puțin de 3 ori în 2 ore fel de fel de Pitch-uri de vânzări, pentru porumb, gogoși și pufuleți, care de care mai ritmate și versate, ca să atragă, să stârnească, să irite, doar-doar or aduce vânzări.



Deși are legătură cu subiectul de fond, poveștile de mai sus nu necesită o analiză de marketing sau de advertising, și nici măcar de vânzări. Sunt povești uzuale într-o zonă în care oamenii caută să facă bani, ocolind cu grație taxele la stat și stârnind uneori această invidie în cei care se îndreaptă stoic către biroul lor de multinațională sau sfertul de birou de la patron.

A-ți dori ceva ce vezi într-o reclamă, un lucru, o situație, un context, un statut, este astăzi ceva normal. De fapt suntem conduși de reclame și știri, care se presupun că realizează strategia economică pe care au pus-o la punct cei din conducere, ca să ne fie tuturor mai bine. Sau poate că acest aspect nu mai este de mult controlabil.

Exercițiul, pe care îl propun anumite sesiuni de coaching sau de consultanță de carieră, sună într-o variantă comprimată așa: Ce-ți place să faci? sau Ce-ți dorești tu de la viață? Acest exercițiu este din start pornit într-un context probabil greșit, acela în care apelul la sine se face atunci când sinele nu se poate detașa destul ca să poată să identifice acele valențe naturale care fac o viață să fie trăită, acele valori interne care radiază în afară.

Ne-am transformat/Ne-au transformat atât de mult încât să ne programeze și ceea ce ne dorim? Ne complacem în cercul acestui comod și facil încât să avem aspirații care nu înseamnă mai mult decât niște vanități?

Ne-au rescris ADN-ul uman...?!

*****

Ca să înțelegi, acționează! 

Poate puțin la început,

 dar este destul să îți deschidă ochii, urechile, mintea și brațele.

Națiunea migratorilor

Aproape 215 milioane de oameni, adică 3% din populația lumii, sunt oameni care nu trăiesc în țara în care s-au născut, cam cât o națiune foarte puternică (sursa aici).

Migrația reprezintă o modalitate de reacție la un context social-economic mai puțin favorabil în țara de proveniență. Oportunități de creștere puține sau inexistente, posibilități sociale cu perspectivă de creștere mici, acestea reflectă un sistem incapabil să genereze dezvoltare sustenabilă, mai precis un sistem care nu poate genera coeziune în jurul unor interese majore. 

Este un fapt că în alte țări, la aceeași calitate și cantitate  a muncii, pot exista beneficii complexe mai mari și condiții superioare de muncă. Problema care este generată în mod implicit este cea legată de contextul cultural care se schimbă, odată cu stilul de viață. Contextul fiind diferit, invariabil va aduce schimbări drastice în socializare sau în felul în care este petrecut timpul liber, ducând la o modificare uneori a valorilor. 

Impactul la nivel de finanțe personale se traduce prin reinventarea în materie de cum se alocă banii pe cheltuieli, totul fiind validat de noua economie în care se va desfășura activitatea de acum înainte în țara de adopție. 

Este problematic să ne imaginăm că acest fenomen al migrației ar putea deveni mai accentuat, cum ar fi de pildă ca 2 din 3 oameni să se mute în momentul în care apare o oportunitate mai bună în altă parte a globului? De fapt ăsta ar fi un aspect interesant al globalizării, cu implicații culturale dintre cele mai tragice, practic ar fi imposibil să se păstreze caracterul specific diferențiat al fiecărei entități culturale zonale.  

Acest aspect, chiar dacă ar rezolva în plan personal la modul ideal oportunitățile financiare, ar contribui la o aplatizare culturală inerentă, poate mai evidentă generațiilor 2 sau 3 de imigranți.

Sau, am putea considera teorie de lucru următorul scenariu:
Toți oamenii care emigrează se organizează într-o entitate de sine stătătoare și încep să pretindă drepturi.  Atâta vreme cât pot fi foarte mobili, sunt o forță de muncă extrem de competitivă, întotdeauna mai ieftină. Obțin o formă de autonomie economică, prin care își validează translația, și astfel încep să prezinte coeziune economică, socială și culturală. Și devin organizația cu cel mai interesant profil, la care toți vor vrea să adere la un moment dat. Și uite un studiu de caz de apariție a națiunii migratorilor, care își poate revendica chair rădăcini istorice solide.

Desigur, la ce folosește asemenea exercițiu de creativitate? Poate la cum ar fi să fie posibil experimentarea limitărilor unei societăți care te inhibă să gândești și să poți. Poate la inspirația pentru căutarea unor soluții la situația actuală din multe state. Poate la o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă sau a ceea ce s-ar putea întâmpla.

În situația României, mulți din cei care muncesc în afara granițelor, deși nu sunt formal emigranți, ci doar în practică, mulți din ei au pus un umăr serios la economia țării noastre, prin banii trimiși acasă. Au reușit să determine într-un mod inedit această creștere-influențare, care în mod firesc ar fi trebuit să fie tributară unei excelente administrări interne a economiei. Migratorii sunt practic o dovadă că sistemele economice încă nu și-au epuizat soluțiile, fie ele temporare și neașteptate.

Din păcate nu există un sistem care să echilibreze faptul că o economie pierde și alta câștigă prin emigrarea cetățenilor, există doar aspectul win-lose. Tocmai de aceea perdanții trebuie să înțeleagă cât nu e prea târziu.



***Precizare: în contextul articolului, migrarea trebuie înțeleasă ca mișcarea unei populații, indiferent că se înțelege imigrarea sau emigrarea legală sau ilegală.

Let's Get Professional

It's interesting enough to know that everything it's teachable if already done by someone else. That's what NLP is strongly affirming. If so, there's a good chance for interested ones to realize their impossible, a.k.a. their dreams and hopes, as defined by personal development literature.

There's a common knowledge that says: To become an expert you have to spend 10.000 quality hours in that domain. First, is that Expertise the no. 1 interest in order to use that important personal resources - personal time and energy? Why? That means you have to have very good reasons and implications, detailed and structured, preferably written. Second, Action is required, constant analysis and supervision on every single task for consciously react to improve yourself as professional. That means plenty of sacrifices.

But, how can you quantify those 10.000 hours when it's about the quality aspect of the work you do. Could this be altered by Training Sessions, By Coaching Sessions or by the presence and influence of other Experts? Knowledge and attitude can significantly prove a certain level of expertise, and the association with other professionals and experts could lead to a simpler professional path, but the critical aspect of the process of becoming an expert in the process itself that rule the right combination of experience, intensity, and knowledge that makes an expert.

But, if all of this can be reduced to hours of training and intensity of preparation, that expert guy can become a very lonely fellow. The studies show that the profile of an expert has an odd quality - introverted -, that one that makes the process valid. This is possible because this guy will know everything that is to know about his domain. And he will know it by heart and he will become able to push his domain further, to uncharted territory.

So, a question is raising up: Sales Expert, what is that? A professional Communicator? An outstanding Negotiator? A results delivery guy? All of this, of course, and much more. But how is he/she relating to the concept of expert-defined already? How the introverted salespeople can study by himself to become an expert, as long as this is a paradox, a salesman should be where clients are. And the final question: Could be Sales a domain with Experts? 

Different industries can put a finger on their top Sales People they have and can characterize with ease those as Experts. And they are. The question here is if Sales Experts can be considered as those other experts in other areas. If you switch the service or product of a salesperson, you could assist to an interesting reinventing process; reconfiguring the sales process to the domain and product, but this will be a new professionalization process.

Of course, there's no simple conclusion to all of this. There are a lot of people that think of the sales people that they are not actually working citizens, despite tons of legislation and taxation forms saying different things. And there are those who admire this ability and the persons that embody it. It is probably a problem of perception, sales people will always say that it is a profession and an art what they do, others will still consider it just a function in their business.




“What would you take it with you from this session?”

Cash la purtător...

Este bine cunoscut că în criză cei care au cash au cel mai important cuvânt de spus în piață. Mai ales în zona de investiții, acum când septembrie a venit și în teorie bursele încep să se miște, cei care pot acționa rapid sunt investitorii cu disponibilități financiare lichide. Sentimentul de acțiune este subliniat de prezența formei lichide a banilor și guvernează și oportunitățile, dar și urgențele.

Există de asemenea crizele financiare la nivel personal, care trebuie tratate în aceeași modalitate ca și cele macro-economice, adică trebuie prevenite, asigurându-se rezervă de bani, cash sau foarte ușor transformabilă în cash. Acest gen de prevenție poate fi făcută prin instrumente financiare eficiente, care tratează diferite riscuri financiare în diferite moduri, potrivite contextului personal, adică adaptate profilului personal și al personalității fiecăruia, dar și mediului financiar care circumscrie situația specifică.

Pentru disponibilități financiare legate de riscuri specifice, Asigurările de orice tip rezolvă o gamă foarte variată de probleme care pot apărea, cu un cost mic, atâta vreme cât interesul de a găsi o variantă optimă este urmărit. Pentru nevoia de economisire, pe lângă variantele de asigurări mixte disponibile în piață, depozitele bancare rămân o opțiune interesantă pe termen scurt, la vedere. Există și un alt nivel al stării financiare personale, acela al investițiilor, cu o paleta extrem de largă de opțiuni, aici fiind vorba de bani mai mulți, toți agenții investiționali importanți își concentrează cea mai mare parte din interese aici și creează constant servicii și produse investiționale atractive. 

Haideți să folosim o cheie de lucru pentru a citi asigurările, în acest context:

Să ne aducem aminte că oamenii își urmăresc obiectivele personale apelând la Credite bancare pentru a-și procura mai repede decât în mod cronologic firesc dorințele, visele, nevoile. Casă, mașină, obiecte de lux, abonamente la cluburi exclusiviste, etc. Desigur, există un preț care monetizează toate acestea, și, deși realitatea țipă că nu este corect, totuși, oamenii ajung să plătească pentru anticiparea realizării visului lor mult mai mult.

Cum poate să fie acest exemplu o cheie de a înțelege asigurările?

Să ne gândim la toate aceste nevoile de asigurare ca la visele realizate prin credite. Adică, nevoile de asigurare de viață, proprietăți, sănătate, civile, etc., reprezintă tot atâtea dorinți specifice de a uza de bani în situații specifice, bani care, fie nu există disponibili, neluându-se în calcul aceste situații, fie pot fi accesați mai facil. 

Așa că, sectorul financiar care se ocupă cu asigurările a ajuns să dezvolte produse foarte specifice și sofisticate de asigurare care să rezolve nevoi financiare foarte nișate, la fel cum sectorul bancar a creat tot atâtea tipuri de credite. 

Singura diferență majoră în acest context este că pentru credite plata se face o perioadă foarte lungă de timp și cu un cost foarte ridicat, care împovărează de multe ori creditații, iar pentru asigurări plata se face înainte de a interveni evenimentul asigurat, banii care rămân în companiile de asigurări fiind, statistic calculați, costul raportat la incidența apariției evenimentului respectiv. 

În ceea ce privește contractarea unui produs de asigurare trebuie luați în calcul foarte mulți paramentri, iar u Consultant Financiar poate să vă ofere informațiile la obiect pentru a câștiga timp și a vă orienta între multiplele opțiuni de asigurare. 

Cert este că o asigurare poate fi înțeleasă ca o variantă de creare lichiditate aproape instant pentru evenimentul specific asigurat. În cele mai multe cazuri, banii de încasat pe o asigurare se iau într-un termen rezonabil, 30 de zile maximum, dacă nu există probleme, depinde desigur și de tipul poliței de asigurare. Astfel că, dintr-un anume punct de vedere, o asigurare este un instrument de lichiditate extrem de util, mult mai eficient decât altele. 

Din ce să mai tăiem...

Din burţi, din cheltuieli, din bugete, din vicii şi păcate, din ieşit, din privit, din temperaturi, din deşeuri, din consumul de curent şi de apă, din calorii, din tot, întrucât totul are legătură cu expresia monetară, cu banul. De altfel, povestea cu reducerea asta la nivel micro şi macro are de-a face cu o revenire în sine a fiecăruia, cu o armonizare interioară, cu o aclimatizare cu existenţa în ansamblul ei...

Şi nu sunt puţini cei care speculează această nevoie firească, până la un punct. Tocmai de aceea, zic eu, au şi apărut ca ciupercile după ploaie (îmi place stilul ăsta acid al unora dintre aceştia) fel de fel de autori, speakeri, şi cum s-or mai numi ei, dezvoltând o nouă industrie, aceea a dezvoltării personale cu nuanţe extrem de specifice şi delicate în acelaşi timp: financiară, spirituală, şi îndrăznesc să mă opresc aici cu enumerarea...

Cele mai multe nevoi care sunt trâmbiţate în lumea asta sunt nevoi artificiale, create de un context anume, mai apoi generalizate şi, gata, o nouă formă de a profita, băneşte vorbind, oferind un serviciu sau produs care rezolvă o nevoie. E aceeaşi problemă cu oul şi găina, cine a fost mai întâi (cercetători dedicaţi au concluzionat că găina a câştigat această rundă), să fi fost nevoia care a dus la apariţia serviciului/produsului sau să fi fost forţarea unei pieţe virgine de a-şi accepta o nouă nevoie impusă de o altă realitate decât a ei, care de fapt a creat produsul.

Nevoile acestea fac din viaţa omului o călătorie frumoasă, dar doar atât sunt, aspecte care nu ar trebui să influenţeze fondul, scopul fiecăruia fiind acelaşi şi-ntr-un Bentley şi-ntr-un Trabant (aaah, e maşină de colecţie deja, fiţi cu luare-aminte la bunicii care mai au). Cum poţi, oare, să fii tu însuţi când totul în jur te sugestionează într-un fel anume? Vei zice că scopul tău e altul, iar acum ceea ce faci nu te reprezintă şi este ceva doar de moment; bineînţeles, este o minciună pe care şi ţie ţi-e greu să ţi-o iei la micul dejun şi care, ştii şi tu, că te duce pe panta în care în spatele tău vor fi mulţi, iar când vei reveni în simţiri şi vei zice stop joc! şi te vei întoarce, vei da de ei, şi te vor duce mai departe şi vei lupta în van cu ei, căci nu se ştie dacă vei fi pregătit să... sari peste ei.

Au şi aceşti apostoli ai dezvoltării personale utilitatea lor, într-un context anume, poate sunt chiar necesari. 
Ceea ce este esențial, este dorința de schimbare, doar ea poate cântări alegerile și implicațiile acestora.

Conspirația mondială validată științific

Dar de data asta au fost niște experți din Elveția care au descoperit, mai precis, demostrează cum lumea economică internațională este dirijată de un număr limitat de corporații, mai exact, de către acționarii acestora. Desigur, nu aș fi luat în calcul genul acesta de informație, însă ea apare într-o publicație de profil dailybusiness.ro (articolul aici), care dă și sursa ei (aici), iar sursa este un studiu care respectă mult din profilul unui studiu academic, bine făcut.

Explicația cum doar un procent foarte mic din oamenii planetei concentrează cele mai multe resurse este mult mai plauzibilă în contextul plasării într-o conspirație universală. Cu atât mai mult cu cât chiar fundamentarea istorică a multor dintre teoriile conspiraționiste este promovată cu asiduitate și găsesc multe dintre ele chiar validare academică, iar în mintea colectivă se inoculează sau revelează aceste idei prin instrumente de mass-spread.

Poate să fie o explicație ce ține de o caracteristică a speciei umane, de a radia în jurul unui singur principiu unitar. În orice caz, asemenea informații propun cel puțin o atitudine, acceptă sau nu, ceea ce poate să transforme în dualitate aproape orice alegere, deși nu există doar 2 variante, iar nuanțele pot cântări mult mai mult.

Pragmatic vorbind, informația, în forma ei brută, poate fi folosită ca atare, adică, cine investește, poate să urmărească ceea ce fac acești exponenți ai teoriei conspirației pentru a câștiga bani într-o măsură mai mare sau mai mică. Filosofic vorbind, informația poate fi întoarsă pe toate părțile și cercetată cu toate implicațiile posibile, în toate domeniile vieții.

A alege să pui umărul la un sistem economic care se dovedește în diferite contexte benefic și în altele falimentar, a-l împrumuta pentru a-ți satisface nevoi pe termen scurt sau lung (rafinate tot de acest sistem) sau a alege să redescoperi principiile vieții și redefinirea ei, inclusiv în expresia ei economică. Dar între timp, este inevitabil să trăim. Aceasta este o perspectivă propusă de acest tip de informații despre conspirații mondiale economice.

De ce ne plac sau nu ne plac oamenii de vânzări?

De ce ne plac sau nu ne plac oamenii de vânzări?
O precizare lingivistică... Subiect, obiect, sensul va merge în ambele direcții: noi, ca și (potențiali) clienți pe ei ca vânzători, și invers.


De ce-i apreciem pe cei buni? vs De ce ne apreciază ei pe noi?
De ce îi privim cu admirație? Acest aspect este simplu: de multe ori sunt persoane foarte determinate, știu perfect ce vor, au abilități de negociere extraordinare și ne lasă o impresie de profi, în fața căreia ne scoatem și pălăria și banii pentru serviciul și produsul lor.
Ei ne apreciază pentru simplul motiv că suntem o sursă foarte bună de business nou pentru ei, de business actual și viitor, dar de cele mai multe ori pentru că ei își prețuiesc munca atât de mult încât reușesc să ne trateze pe fiecare dintre noi într-un mod unic și potrivit cu felul nostru de a fi, astfel creând o relație care contează.

De ce nu-i apreciem? vs De ce nu ne apreciază ei pe noi?
Nu-i apreciem pentru faptul că sunt dubioși, cum reușesc ei să facă o activitate care este dificilă, iar acum pe criză de-a dreptul imposibilă?, pentru că prejudecata ne îndeamnă să îi privim în mod circumspect, lor le iese mai repede și mai bine decât altora,ceea ce presupune ceva cel puțin esoteric...
Ei nu ne apreciază decât atunci când nu-și privesc activitatea cu profesionalism, ceea ce este rar, pentru că atunci când se întâmplă acest lucru, părăsesc domeniul, și atunci nu mai reprezintă tagma și nici subiect de discuție.

Câteva idei cu care venim de obicei de acasă: A lucra în vânzări este pierdere de timp, total lipsit de perspectivă, poate fi doar unjob sezonier, în niciun caz nu poate fi privit ca o profesie. Iar acestea persistă într-o eră în care profesia de vânzător prezintă toate atributele și atuurile oricărei profesii onorabile și de viitor. Desigur, vor fi mulți cei care vor înfrunta prin fapte aceste idei.


Mai interesant este să pătrunzi în lumea vânzărilor, mai precis a vânzătorilor profesioniști, a celor care nu ar putea face altceva ca actvitate, a celor care înțeleg că au cea mai stabilă și cea mai dinamică profesie și înțeleg perfect alăturarea acestor termeni aparent contradictorii. Lumea celor pentru care target-urile sunt doar repere de autodepășire, lumea celor care apreciază pregătirea profesională și urmăresc să învețe ceva nou în fiecare zi, cu fiecare întâlnire, lumea celor care descoperă și creează oportunități în mod constant.

*****

PS

Un articol pe care îl recomand cu căldură este următorul: Șomajul nu există, al unui antreprenor român, și oferă o perspectivă pertinentă și realistă asupra ideii de a munci și asupra percepției sănătoase despre Profesioniști/Experți din ziua de azi.

Mi se potrivește foarte bine stilul acesta mai nou de a propune idei prin ilustrarea lor în formă de desen, de cele mai multe ori în formă de Mind Map, desen care este filmat în timp real și postat sub forma unui filmuleț pe fast-forward, ceea ce transmite și o stare de acțiune în derulare și apelează și la partea vizuală, care sintetizează în mod eficient pentru majoritatea tipologiilor de oameni într-un stil de învățare foarte comun și atractiv.
Un exemplu găsiți aici, unde se prezintă admirabil percepția asupra timpului.

*****

Despre vânzări pe acest blog v-ar putea trezi interesul:

Expedițiile antarctice și vânzările de azi

Mare bătaie pe vânzări

8

Profesionalism vs Autenticitate

Caşcavalul se mănâncă în criză

Să vindem! Asigurări de Viață!

Drog de asigurări...

"Cu ce te ocupi?" - Un răspuns de vânzător în 10 secunde

Managementul timpului sau Cum să ne stabilim prioritățile de Stephen R. Covey

Managementul timpului sau Cum să ne stabilim prioritățile de Stephen R. Covey, A. Roger Merrill, Rebecca R. Merrill.

Întrebarea esenţială care deschide primul capitol: Câţi oameni îşi doresc pe patul de moarte să fi petrecut mai mult timp la birou? se transformă în intriga acestui volum interesant despre cum să tratăm problema lipsei timpului în viaţa noastră.
Ideea principală de la care trebuie plecat este că principiile ne guvernează, iar acestea nu sunt valori, metode sau expresi ale religiei, ci un set de realităţi care funcţionează precum Legea Fermei, după cum spune autorul, adică toate la timpul lor astfel încât ferma nu-şi va aduce rodul câmpului atâta vreme cât fiecare activitate nu este făcută cm trebuie atunci când trebuie; contra-exemplul cu îngrăşatul porcului în ajun este sugestiv, acesta nu ar funcţiona în cazul Fermei. Aspectul care este subliniat este acela al termenului lung, al perspectivei.
Astfel că se ajunge în acest proces în a planifica săptămâna de lucru având în vedere elementele importante ale vieţii, care sunt legate de crezul şi viziunea personale asupra vieţii, şi abia după aceste priorităţi să fie adăugate altele, mai puţin importante.
A trăi, a iubi, a învăţa şi a lăsa ceva în urmă sunt cele patru necesităţi şi capacităţi la care se reduce totul şi care abordate în sinergie şi cu echilibru pot duce la o viaţă împlinită.

Cartea este făcută în stilul acesta nou didacticist, cu exerciţii după fiecare capitol şi cu un plan de acţiune care rezumă esenţa cărţii într-un pronunţat caracter activist.Este una dintre cărţile în care se decompune şi se recompune ideea de credo personal, luând în calcul elemente care trimit la felul de a fi şi la principiile care ghidează.O carte din categoria Tools sau Cum să? ce poate oferi o clarificare a funcţionării noastre într-un context bine precizat.

Mare bătaie pe vânzări...

... sau despre cum se muncește în România în vânzări.

Există o parte a forței de muncă din România care pare puțin desprinsă din context la o evaluare superficială. În această categorie pot intra multe tipologii, întrucât prin volum au depășit de multă vreme stadiul de exemple izolate. Și este vorba de poziții de vânzări.

Mai precis, prin supermarketuri, prin fast-food-uri, prin multinaționale, există și își fac apariția chiar și acum oameni ai muncii care au o vârstă mult peste majoritatea colegilor (media este un non-criteriu în aceste cazuri).

Explicațiile pot fi multiple, fac aceeași muncă la fel de bine și cu dedicare totală, ca unii care știu ce înseamnă să ai niște bani asigurați în contextul în care se vorbește de criză în continuare. Sau, pentru că cei tineri nu se orientează către genul ăsta de job, iar maturii nu au prejudecăți de nedepășit. Sau, poate că noua politică a companiei presupune să existe și genul acesta de angajați pentru a putea accesa și o altă nișă de piață.

De altfel, tendința aceasta se observă și-n participanții la cursurilor de vânzări organizate, puteți să vă uitați la pozele mărturie a cursurilor de pe site-urile acestor companii de training.

Ce se întâmplă? Din punct de vedere social, locurile de muncă fiind puține, încep să dispară acele contexte în care oamenii își permit să refuze un interviu, chiar dacă au aplicat. Oportunitățile de a face bani, de a munci, sunt mai reduse, în consecință există mai multă competitivitate pentru post. Atâta vreme cât jobul nu are parametru de vârstă o secvență îngustă de piață, oricine poate să intre în vânzări, și mă refer în mod special la cei care au experiență de muncă în alte domenii.

De altfel, există și un revers al medaliei, acei care încep să lucreze în vânzări și adună informații și puțină experiență, dar care gândesc că la aceeași muncă pot să fie plătiți mai bine sau la aceeași bani pot să muncească mai puțin; atunci se transformă în vânători de joburi, din pacate, și nu de oportunități care vizează o perioadă mai lungă de timp.

În general, oamenii de vânzări maturi (și ca vârstă, dar mai important ca experiență) și eficienți sunt rari. De asemenea, profesioniștii în vânzări cu experiență și cu expertiză, ar trebui să fie pe poziții de mentorat, management sau să facă asemenea activități în care experința și expertiza lor să fie folosită și altfel decât pe teren.

Totuși, este știut din experiență, că în vânzări câștigă vânzătorul care e prezent la client.

*****

Studiu de caz:
Este destul de interesant să vezi cum un angajat al unui supermarket (sau oricare din categoriile de mai sus) face promovare a unei campanii destul de nișată către vârsta tineretului, el fiind aproape de senioriat, unui adolescent și unui apropiat ca vârstă de el. Asta e ceva ce trebuie să vezi pe viu!

Felul în care explică avantajele și beneficiile campaniei, cu ochelarii pe vârful nasului, și cu privirea peste ei, cum îți explică tehnic unde trebuie să te înscrii pe net și ce trebuie să faci ca să primești premii, cum poți accesa toată povestea asta cu cel mai ieftin produs din gamă. Și cum face acest task cu convingerea omului de vânzări care merge pe ideea că fiecare prospect merită aceeași atenție și aceeași calitate a serviciului.

Adorabil! Pe mine m-a cucerit!

Vânătorii de joburi

Vânătorii de joburi pot fi cei care aplică pe internet, de obicei, și vizitează (a se înțelege stricto senso) pe cei care fac recrutare fără să aibă un filtru eficient de selecție, ca să vadă ce mai e nou prin piață?, cât mai valorează ei la zi?, cam care mai e oferta?. Dar nevoia lor de schimbare nu e perfect conturată și nici nu e determinată de motive reale destul de solide pentru a produce o schimbare.

Tocmai de aceea, anunțurile de recrutare pe internet date prin intermediul site-urilor specializate nu mai sunt de mult decât o sursă secundară de Recrutare, care comportă un cost ce trebuie foarte bine calculat, timpul.  Mulți din cei care aplică pe poziții de vânzări sau de consultanță în domeniul financiar nu ajung să citească job description-ul, iar asta se traduce într-o prezentare de carieră mai mult decât interviu, lucru care trebuie folosit cu oarecare precauție.

Nevoia de bani este cea mai prezentă la căutarea unui job, deși celelalte aspecte vin să facă diferența: un mediu de lucru plăcut, un domeniu competitiv, un sistem de dezvoltare profesională și personală. Oricare alte criterii personale sunt la fel de importante.

În schimb, pentru vânătorii de joburi, nimic nu este destul astfel încât să fie criteriu valoric de selecție reală, ceea ce presupune că întotdeauna se vor focusa pe aspectul care este mai puțin plăcut și-l vor transforma în motivul principal de refuz.

*****

Ca și Recrutor, mie îmi plac vânătorii de joburi, deși nu-i caut în mod special. Îmi plac pentru că respect dorința lor și efortul depus pentru a descoperi ceea ce îi interesează și în același timp știu că de obicei sunt oameni inteligenți, iar acesta este un criteriu important pentru selecția unui om de vânzări bun.



Mostră:

Recrutor: De ce ați aplicat la noi?
Candidat: Aah, mie mi-e bine unde sunt, dar m-ați chemat și am venit. Eu nu refuz din principiu o întâlnire.

Teoria conspirației... reloaded...

Nu știu alții cum sunt, dar eu când aflu asemenea informații găsesc cu cale să fac o ipoteză de lucru prin care să favorizez teorii mai vechi care privesc investițiile financiare, îndeosebi cele bursiere.

Atâta vreme cât există astfel de administratori la nivel internațional, care se ocupă de averea unor familii, și este vorba despre un număr limitat de familii și active medii de ordinul miliardelor de dolari, este ușor de asociat oricare teorie conspiraționistă că de fapt lumea financiară este în continuare condusă doar de un număr limitat de oameni. Acești privilegiați, uneori prin administratorii lor, ar putea să influețeze în mod indirect, dar cu efect puternic ceea ce se întâmplă în această piață favorizând într-un fel sau altul sorții.

Într-o postare anterioară, găsisem argumente istorice care să justifice acest aspect. În același timp este adevărat că pentru a putea influența bursa este nevoie de mai mult decât o simplă schemă, care este dejucată  în principal de reglementări în vigoare menite să asigure libertatea pieței și izolarea ei față de asemenea presiuni.

Acești administratori sau consultanți pot să vadă dincolo de toate acestea și să calculeze întocmai ca la șah cu multe mutări înainte, ceea ce se va întâmpla. Practic ei fac la un alt nivel ceea ce face orice consultant de investiție sau orice întreprinzător bun în portofoliul sau afacerea sa.

Revenind la un ton utopic, sunt mulți care demonstrează că se poate și fără mijlocirea absolută a banilor, varianta cea mai rudimentară și validă și-n contextul modernității fiind trocul de produse și servicii.

*****

Să conspirăm... este cea mai simplă și naturală chestiune, ni se pare nouă celor ce activăm în domeniul financiar. Dar, poate că este validă și pregătirea care ni se face în anticiparea unor momente prielnice și în evitarea unor pierderi majore. Când ai deprins această abilitate, ai câștigat o profesie.

Valoarea valorilor

Făceam o remarcă într-o postare anterioară, deși într-un context puțin diferit, care trimite la valori.

Chiar dacă, în primă fază, tentația este să enunț o definiție de dicționar, preferabil una care satisface un context mai precis conturat, după care să comentez pe marginea ei, de data asta am să încerc ceva diferit.

Preocuparea mea în domeniul dezvoltării personale mi-a favorizat, nu de puține ori, întâlnirea cu subiectul Valorile, sursa de energie a vieții noastre interioare, care explodează într-un fel sau altul în viața noastră de zi cu zi, fie în sens pozitiv, fie altfel.

Știați că puteți reduce totul la o valoare financiară, la un număr care reprezintă exact aprecierea altora asupra a ceea ce ai?
În consultanța financiară aspectul devine și mai evident, mai ales când se pune preț pe viața ta, pe cât valorezi tu. Adicătelea, ceea ce reprezinți tu financiar pentru familia ta. Adică, și mai precis, ceea ce generezi tu financiar pentru tine și familie, într-o evaluare corectă ar fi venitul pe care tu îl aduci în familie în decursul a 10 ani de activitate productivă, iar acest lucru poate fi făcut predictiv de la venitul actual, urmând ca această sumă să poată fi actualizată an de an. (despre Suma Asigurată - aici)

Atâta vreme cât va exista economie, va exista și aspectul cuantificării strict financiare a oricărui aspect al ei. De altfel, astfel s-a ajuns la situația în care aspecte, precum trainingul, care sunt mai greu de cântărit, să poată căpăta o formă numerică foarte exactă.

Momente cheie ale vieții noastre ne dirijează anumite alegeri astfel încât tot ceea ce a fost până acum să nu mai conteze decât ca experiență de viață. Totul se schimbă pentru că percepția noastră se schimbă și pentru că noi înșine ne schimbăm. Uneori momentul este o clipă, alteori este un proces îndelungat în care doar constatăm schimbarea.



Așa că, valoarea valorilor nu poate fi apreciată decât în context și este important să fie reevaluată periodic. După nevoie. Atunci când momentul o presupune, de pildă petrecerea dintre ani, sau când situația o cere, de pildă o nouă provocare în carieră, putem să cugetăm la ceea ce ne influențează alegerile: urgența, importanța, anumite valori sau principii. Suntem în acord cu ele sau putem să facem o suspensie și să ne reașezăm pe fagaș?

Cei care zic că funcționează după valori și principii mai zic că viața lor este plină și nu irosesc timp și mai zic iarăși că până să fi făcut lucrul ăsta nu au trăit cu adevărat.
Să-i credem?

Șablonizare și profesionalizare în Coaching și Mentoring

Într-o postare anterioară am punctat câteva diferențe între cele două funcțiuni, care pot obiectiva același țel într-un context izolat, dezvoltarea profesională a unui subordonat.

Este de la sine înțeles că dezvoltarea acestor concepte de sine stătător, în sensul conturării unui practice care determină o structură și mai departe activitate specifică, ține de aceeași idee de profesionalizare excesivă (și nu gândesc absolut o nuanță negativă), care este specifică tuturor domeniilor vieții, tocmai pentru că recunoașterea performanței poate căpăta valența unui deschizător de drumuri, unui inovator, unui creator de oportunități.

Este iarăși de prisos să constatăm că împărțirea aceasta scolastică între nuanțe profunde este doar specifică unei categorisiri mentale absolute, deși necesară, un practice conform căruia putem înțelege rațional și experiențial mai ușor aceste concepte. Șablonizarea despre care aminteste unul dintre comentarii la postarea amintită nu face decât să fie o expresie a acestei delimitări mentale pe care ne-o propun cei care promovează conceptele.

Atâta vreme cât scopul pentru care se apelează la Coaching sau Mentoring este atins, atunci devine mai puțin relevantă acțiunea în sine, întrucât motivul este identificabil și cuantificabil foarte precis. Rămâne experiența prin care s-a ajuns la rezultat, și, prin urmare, un instrument în plus pentru rezolvarea unei situații specifice.

*****

Postarea și comentariu:  Coaching şi Mentoring

Despre profesionalizare excesivă în Consultanță Financiară, poți citi pe acest blog: Hiperspecializarea

Despre Coaching pe acest blog:

Coaching - mitologie
Coaching prin lectură
Momentul care te definește

Munca Inteligentă este unicul Shortcut

După atâtea articole care analizează Olimpiada de la Londra în fel și chip, după atâtea articole care sintetizează în mod logic și previzibil faptul că munca este singurul element comun al acestor sportivi de excelență, surprinzător este că deși este un subiect care ține cap de afiș al multor agenții de presă și un subiect care vinde, este vorba în același timp de un subiect pe care părinții noștri ni l-au avansat de când eram mici și pe care noi, în ultimă instanță, îl dăm mai departe într-o formă alterată, dar care poartă același mesaj: ca să ajungi undeva, trebuie să muncești.

Partea frumoasă este că treaba cu munca poate să nu devină atât de împovărătoare precum sună, atâta vreme cât faci ceea ce îți place. Iarăși un subiect foarte prezent în contextul dezvoltării personale abordate cu interes și simț de responsabilitate. Totul are o structură, chiar și succesul, deci totul poate fi învățat și dedublat, reduplicat sau reconstruit în altă situație.

Este o realitate că sportivii de performanță au o carieră limitată, mai nuanțat am putea înțelege o perioadă în care își pot atinge maximul de valoare ca sportivi în domeniul lor. Sunt mulți sportivi care se retrag după ce au urcat pe podium. Concentrarea poate spori sau poate decrește odată ce acest lucru s-a întâmplat. Realizăm că muncind de foarte devreme se poate ajunge la performanțe unice în lume, la recorduri noi și absolute, dar aceste reușite vin la pachet cu un cost, care de cele mai multe ori presupune această limitare a timpului petrecut acolo sus. Unii aleg să rămână în domeniu pe post de antrenor, dacă au și această abilitate, dar mulți rămân cu stigmatul de olimpic și atât, întrucât acest statut nu este neapărat unul care să rezolve toate problemele.

Practic în orice domeniu există un best-practice și o anumită strategie de urmărit pentru a atinge un nivel de performanță și succes, care și-a dovedit utilitatea. Și în mod uimitor(sic!), vine cu același cost, cele mai bune rezultate se obțin în condiții bine stabilite și nu tot timpul sau în aceiași parametri.

De asemenea, singura constantă este o muncă susținută, o muncă inteligentă, care să îți coordoneze efortul spre a-ți rafina anumite abilități specifice, cu care să obții cele mai bune rezultate posibile.

*****

În domeniul financiar, există mulți specialiști care pot să-ți vândă ideea de shortcut, așa s-au făcut și încă se fac mulți bani. Poate într-un context precis identificat și foarte bine asumat, acest lucru este posibil. Există un cost aferent, care se traduce în bani: profit sau pierdere.

Unii zic că banii nu fac altceva decât să-ți accentueze caracterul pe care deja îl ai. Alții zic că puterea, banii, sunt elemente care corup. Deși afirmațiile nu se exclud reciproc, pot să surprindă un conflict interior, generat în primul rând de educația noastră financiară din familie sau din contextul cultural în care am crescut și ne-am dezvoltat.

Atâta vreme cât metodele pe care specialiștii din domeniu financiar le promovează pentru a ne atinge obiectivele, iar aceste metode se potrivesc cu felul nostru de a fi, și, în plus, ne asumăm și conștientizăm costul pe care trebuie să-l plătim, poate că este o ideea bună să acționăm conform principiilor și valorilor noastre coordonate cu obiectivele pe care le urmărim.

Munca făcută în sistemul propriu de valori este singurul shortcut către obiectivele noastre, pe termen lung și scurt, în toate aspectele vieții: personal, familial, carieră, social.


Tu ce crezi despre asta?

Project Management... personal

Eeeeh, de fapt acum purcedem la o treabă care seamănă a muncă, așa cum suntem obișnuiți. Ce valori, ce scopuri? Noi știm să transformăm totul în realitate. Suntem buni la planificări și construit trasee de mers.

***

După ce am identificat valorile care ne guvernează și am descoperit țelurile specifice legate de fiecare valoare în parte, am ajuns la etapa în care identificăm un drum prin care să ajungem la ce ne-am propus. 

Este important să existe această coerență între toate elementele care compun stilul tău de viață, iar modalitatea aceasta, care pornește de la valori, este una care îți construiește această coerență.

Rețetă: Se ia fiecare scop în parte și se creionează un plan de bătaie foarte precis, cu pași intermediari și gestionabili. Există atâta literatură pe acest subiect, iar experiența de zi cu zi poate să compenseze chiar pregătire tehnică de Project Management, încât nu este relevant pentru acest moment o descriere detaliată.

Fundamentarea pe conectarea la sine, la interior, la suflet, la profunzimile abisale face ca orice acțiune ulterioare să comporte o energie ieșită din comun și o putere extraordinară.

De multe ori, asta este ceea ce căutăm, să trăim plenar viața. Despre asta este vorba!


Dacă vrei să înțelegi, Acționează!

A cheltui sau... a cheltui. Fără vină.

Într-o postare recentă am înțeles că valorile sunt cele care generează alegerile pe care le facem în viață, fie că suntem sau nu conștienți de acest lucru.


Acum este firesc să începem să conștientizăm de fapt ce determină ele, care sunt scopurile pe care le urmărim în viață, și cum ar zice un înțelept de drept comun, pentru ce trăim?

Poate că aventura este o valoare descoperită. Atunci, un scop legat de această valoare poate fi căutarea aventurii în tot ceea ce faci în fiecare zi și cu fiecare ocazie cu care te întâlnești. Sau, poate fi căutarea doar a acelor oportunități care prezintă semnalmentele aventurii.

Astfel că, teoria zice, am descoperit valorile care ne guvernează, am conștientizat scopurile care se leagă de aceste valori, mai departe în mod firesc este să înțelegem cum ajungem să ne atingem scopul, țelurile specifice, să înțelegem în termeni de pași preciși și logici și mai ales gestionabili.

Atunci când realizezi că cheltuiești bani și energie și tot ceea ce rămâne după euforia momentului este doar sentimentul vinei, atunci o explicație bună ar fi aceea că există o inadvertență între scopul declarat și valoarea identificată, adică nu se pupă, nu se află în același spectru și nu sunt congruente. Deci, o luăm de la un capăt și vedem unde e buba. Valoarea? Scopul? Legătura dintre ele? Sau poate mai studiem cum funcționează mai eficient procesul și după aceea îl refacem.



Despre cum să ne facem planul de acțiune, în episodul următor. Deși nu e greu de intuit.



Dacă vrei să înțelegi, acționează!

Valorile vieţii

Pentru exerciţiul ăsta, ai nevoie să fii foarte relaxat. Unii folosesc cheia de urgenţă, o seară frumoasă, cu un pahar de vin roşu sec şi un cer înstelat.

Se intră în starea cu pricina. După care se ia sufletul la întrebări: Ce e important pentru tine, mah? Şi se continuă acest interogatoriu fiinţial până se ajunge la un număr fix de 5 valori care îţi ghidează viaţa.(o variantă mai academică va urma)

*****

E greu de închipuit că acesta este primul pas într-o variantă eficientă şi eficace de sesiune de Consultanţă Financiară, ţinută în condiţii ideale.

Ceea ce ne călăuzeşte şi ne determină anumite alegeri constante în viaţă, mai ales cele care implică domeniul financiar al vieţii, are legătură indestructibilă cu Valorile fiecăruia.

Dacă vom face evaluarea Cheltuielilor lunare (despre această tehnică simplă şi importantă poţi citi aici), vom descoperi că multe din cheltuielile care se vor găsi acolo pot să reflecte una sau mai multe din valorile identificate la un pahar de vorbă cu tine, chiar dacă raţional judecând şi financiar evaluând, ele sunt cheltuieli de scos de tot de pe lista lunară.

Spre exemplu, dacă vei regăsi în lista ta multe ieşiri cu prietenii în decursul unei luni, asta poate să se regăsească în lista de valori la Prieteni (desigur!, însă nu în mod obligatoriu).

Deci (fără deci, cum zicea un profesor de-al meu, sic!), Caută să găseşti un moment, eu recomand mai multe momente, în care să cauţi o modalitate să te relaxezi profund şi să te conectezi la sinele tău profund (suflet, viaţă, poţi să-i zici cum vrei).
Apoi, găseşti întrebarea cea mai serioasă pe care ţi-ai adresat-o în ultima perioadă şi care poate suna în mai multe feluri: Ce e important pentru mine? Care sunt valorile mele? Ce mă mişcă pe mine în fiecare zi? În funcţie de ce îmi stabilesc eu priorităţile?
Mai apoi, adună într-o listă scrisă ceea ce a rămas, întrucât vei mai aplica şi filtrul: Asta nu poate să se regăsească în astalaltă?, şi astfel vei rămâne cu 4 sau 5 valori centrale şi principale.

Mai departe, mai vedem... Şi chiar este destul şi aşa, să realizezi jaloanele care îţi coordonează alegerile în viaţă.