"Jocul" Schimbării în Coaching

Schimbarea. O "presupoziție" pentru relația de Coaching.

Dar cum să spargi barierele limitărilor personale atâta vreme cât nu înțelegi, mai bine spus, încă nu există pentru tine opțiunea de schimbare, nu există justificare, nu există nimic să stârnească ceea ce ar putea fi un nou drum în viață, o nouă șansă în carieră.

Poate că cei din jur văd asta și atunci îți vor aduce înainte remarci pasagere sau te vor trage de mânecă. Fie că sunt membrii echipei tale, acționarii sau clienții, fie apropiații tăi sau poate gestul unui necunoscut, oricare îți poate da de gândit.

Un context artificial care predispune la schimbare în modul cel mai profund de a funcționa în viață îl putem intui în filmul The Game (1997) cu Michael Douglas.

Trailer-ul pentru The Game (1997) cu Michael Douglas,

7,8 IMDB

Mai degrabă, în relația de Coaching, este vorba despre genul de schimbare al lui Goldsmith, "Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe".

Schimbare care presupune un bulgăre care deja a pornit la vale, este important doar să vrei să-i controlezi direcția, căci oricum se va duce în jos.

Schimbare care înseamnă conștientizarea forțelor care controlează un planor deja decolat, pentru a putea ajunge la destinație, a deveni mai prezent în realitatea lui și a diferitelor contexte care îl construiesc.

Executive Coaching-ul înseamnă deja un proces care funcționează și vrei să-l duci la nivelul următor, înseamnă deja un succes pe care vrei să-l transformi într-un stil de viață ori chiar câștigarea unui eu mai bogat.

Este o continuă ascensiune, care se construiește pe o treaptă anterioară, care, da, poate să însemne, nu de puține ori, chiar o scară diferită.

*****

Ce film cunoști, care să propună schimbarea în același fel cu The Game, amintit mai sus?
Împărtășește-l aici! Și spune-ne și ce anume ți-a captat atenția!

Coaching Credo....

Up until this very moment,
I've been the witness of great changes, outstanding transformation and surprising evolution. I've even seen a lighthouse turning into a rocket. I've felt the explosion of emotions that determine a becoming into life changing. I've heard the laughs and the joy of right directions and fulfilling lives. I've touched the fresh success attitude and the mature one.

Well, there's a lot of evidence, let's say, from the perspective of quantity and quality, to not consider Executive Coaching for me as the right think to do and the fulfilling part of my career.

The most extraordinary fact is that there are people, very good professionals, and they have a right sense of things, and they want more, they want it all. I step into the scene not as a film director, but much more as a co-star, colleague, or well trained career assistant, in order to create space, time, opportunities and flow for those people to move forward and further the way they know and understand their path.

I'm just enrich their power with an instrument of perspective, leaving them the option of using or not profiting of it.

I hand my client a gift, a mighty gift that is. And there, underneath all of the paper covering the box, there's a big, shiny magnifying glass. I encourage my birthday boy/girl to look through this magnifying glass and try the other eye also, or the eye of someone else, or even to use this magnifying lens to start a fire that burns the turning point to this not so resourceful route, except that it is just a familiar one.

I'm not the guide to his journey, but I can be there all the way to the end of it. I can be his connection with all of his resources that he never used before, resources that he was not seriously considering as such, or resources that he was not aware of their existence.

From now on,
The Coaching relationship has evolved to the point that is a very special one. There's a certain level of communication that benefits all the parties involved, including the Coach.
So, there's the TRUST. Trust comes with the brand, the process, the results...

*****

Of course, this is just a working progress!

"Din păcate, da!"

"Din păcate, da!"

Așa mi-a răspuns un prieten la câteva întrebări pe care i le-am arătat într-o carte, întrebări de verificare a țelului, autenticității, relevanței și verdicității lui. Deși nu era decât o discuție cu un prieten bun într-o situație casual, asta a dus la o situație asumată de coaching în care răspunsul a fost acesta.

Contextul este unul comun. Există mulți care se găsesc într-un context care nu reflectă autenticitatea țelului inițial propus, țel formulat într-un alt context care-i dădea sens. Atâta vreme cât contextul nu este foarte bine identificat - a se înțelege verbalizat, încadrat într-o formă fixă exhaustivă - se poate ajunge în situația în care țelul tău este același în timp, dorința de a-l atinge nu a scăzut, dar contextul diferă, iar răspunsurile la verificarea țelului au acest răspuns: "Din păcate, da!"

Atâta vreme cât ești în acord cu țelul tău, nu ar trebui să existe genul acesta de răspuns. Poate că de fapt este o problemă de context și nu una de țel. Poate că situația nu concură cu țelul și atunci verificate trebuie să fie valorile care certifică țelul și chestionează contextul.

*****

Cartea cu pricina este:
Juliet Erickson, Arta persuasiunii, Curtea Veche Publishing, colectia Cărţi Cheie, 2009


Noul meu proiect pe Executive Coaching:  Comfort Zone in Executive Coaching

Tips and Tricks - Mentoring without the Mentor

In business today, because of the technologies that carry all the information from one point of the Globe to another in matter of seconds, it is usual to search for Tips and Tricks. If you want to do something, at a certain point, you'll use a tip from someone to do your job faster, better, more efficient.

If there's something really funny about business, it's this chapter of tips and tricks. Who gives them? With what purpose? It is really doable? Is there another one better than this? Don't get me wrong! I love tips and tricks. They are a fast way to connect with experience and expertise in a mentoring methodology. They are a vital way of sharing the best practices of professionals from everywhere at the speed of light.

And all of this should work just fine, if only the proper context is set. A business question should always have an answer, and it better be a complete and fast one. When presented in Mentoring process, tips and tricks follow this requirement (the right context), but when used as a list of tips and tricks as in blogs (this one is not an exception), journals and their kind of mass media channels, there should be a perfect approach of subjects, contexts and beneficiary of this one. There's no problem with the kind of people just reading the news, and there it is a tips and tricks column. There could be a problem with some other people that try to use this useful information in not so proper manner or context. In that situation, there is no one to supervise and adjust the process, but the results, and if the results are bad, that's the problem.

So, tips and tricks are good. It's just the understanding of how to use them should be perfect, not just good.

Your Oscar movie! Coming soon!

I can't remember the first time I watched a movie, but I can remember about the feeling of fascination that I had and the mind blowing ideas generated by this window to creativity that made me enter into that specific world. When it was a fictional adventurous bed-time story, I was riding, fighting, conquering, helping, and I was doing all of the super-heroes inspirational actions. When a drama came by, I imagined myself living in the neighborhood and watching how their life is going by.

After a while, I discovered that movies are various in forms and messages and this variety made me much more opened to things that catch attention rather than being a critique to this art as a whole. I understood how to balance interests and feelings when on watching  movies. From time to time, feeling good was healthier than cruising thorough ideas.

Actually, the reason I started  to work as corporate fellow is that Dallas series and his JR Ewing style, the cubic glass buildings and very business oriented life. He was a machine!

Nowadays, movies are all around. It's easy to push the remote button and to find something to enjoy. And it's (still) easier to search on the net the specific title and to start the popcorn machine. Many people I know want to loose their TV reflexes to more healthier, constructive ones: sports, reading, conversation. But the access to movie remains a quick option for a cheap (not so really!) form of entertainment.

Much more important is the movie/soap opera that you watch every day of your life, the one that you're living in day by day, the one that you're producing and directing every single morning when you open your eyes.

Is the one that have your character as a hero, as an extraordinary ordinary guy? The one that you prepared for this role for about... your entire life? Are you even there?

Snapshot this and make a decision about you and your character. Become friends with each other, it is possible to act only this episode, but it's also possible to be a life time character. Go to the editor's spotlight and power yourself to master your movie to the Oscar level, maybe to invent your own trophy and win it.

Make it the best movie that ever existed, with Oscar and everything! With huge Box Office results every day!

I love the Oscar! I'll surely win it!

Corporate, My middle name is Corporate

A perfect office look, or maybe an interesting creative outfit for Casual Friday.  A focused look and a scrutinizing attitude. An outstanding sales pitch and a clear vision of the business. A person married with his company, that always has something interesting to do outside his office space. Always busy, but always with exciting hobbies. But, most of all, a professional with great successes. That's most of the time the portrait of the Corporate Fellows.

This is an army perfectly trained to react and to predict accurately the market's movements. A special force division with a precise mission: to conquer the world, to crush the enemies and to make a profit, BIG MONEY. And the Commanding Officer of the Army is a perfect politician, a strategist, and an action-oriented General, with broad experience and heavy name in the business.

It's easy to recognize this picture when you open the news media when you walk out of the door when you imagine your career. Because of the success that usually follows those guys and because of the resonant framework set by the school.

Let's face it! It's a very nice way of living your life. And can become easy to do it. There are people to learn from when it's about the corporate world. People with great achievements and a great record. Usually, it is a process, uncovered by experience and knowledge, to become a Corporate Fellow, a successful one, that is, but it's doable.

An interesting aspect of this subject can be this one: Part of them are people that migrated to personal business with their own projects or start-ups. And this happened after a legendary professional life in their industry. It's not a trend to notice it, but it can be really easy to verify on most of the countries.

The main reason would be probably the need to do something that is to be born in a much personal area. Something that uncovers a value that was second pointed out in a To Do list of personal life. The importance of doing the right thing at the right moment would be another facet of this choice.
The model set by a career path usually is linked with this corporate world, that makes possible the most of the professional manifestation in that field.

It doesn't mean it is the only way...

For further reading:  Corporate, My middle name was Corporate

Valoarea valorilor

Făceam o remarcă într-o postare anterioară, deși într-un context puțin diferit, care trimite la valori.

Chiar dacă, în primă fază, tentația este să enunț o definiție de dicționar, preferabil una care satisface un context mai precis conturat, după care să comentez pe marginea ei, de data asta am să încerc ceva diferit.

Preocuparea mea în domeniul dezvoltării personale mi-a favorizat, nu de puține ori, întâlnirea cu subiectul Valorile, sursa de energie a vieții noastre interioare, care explodează într-un fel sau altul în viața noastră de zi cu zi, fie în sens pozitiv, fie altfel.

Știați că puteți reduce totul la o valoare financiară, la un număr care reprezintă exact aprecierea altora asupra a ceea ce ai?
În consultanța financiară aspectul devine și mai evident, mai ales când se pune preț pe viața ta, pe cât valorezi tu. Adicătelea, ceea ce reprezinți tu financiar pentru familia ta. Adică, și mai precis, ceea ce generezi tu financiar pentru tine și familie, într-o evaluare corectă ar fi venitul pe care tu îl aduci în familie în decursul a 10 ani de activitate productivă, iar acest lucru poate fi făcut predictiv de la venitul actual, urmând ca această sumă să poată fi actualizată an de an. (despre Suma Asigurată - aici)

Atâta vreme cât va exista economie, va exista și aspectul cuantificării strict financiare a oricărui aspect al ei. De altfel, astfel s-a ajuns la situația în care aspecte, precum trainingul, care sunt mai greu de cântărit, să poată căpăta o formă numerică foarte exactă.

Momente cheie ale vieții noastre ne dirijează anumite alegeri astfel încât tot ceea ce a fost până acum să nu mai conteze decât ca experiență de viață. Totul se schimbă pentru că percepția noastră se schimbă și pentru că noi înșine ne schimbăm. Uneori momentul este o clipă, alteori este un proces îndelungat în care doar constatăm schimbarea.



Așa că, valoarea valorilor nu poate fi apreciată decât în context și este important să fie reevaluată periodic. După nevoie. Atunci când momentul o presupune, de pildă petrecerea dintre ani, sau când situația o cere, de pildă o nouă provocare în carieră, putem să cugetăm la ceea ce ne influențează alegerile: urgența, importanța, anumite valori sau principii. Suntem în acord cu ele sau putem să facem o suspensie și să ne reașezăm pe fagaș?

Cei care zic că funcționează după valori și principii mai zic că viața lor este plină și nu irosesc timp și mai zic iarăși că până să fi făcut lucrul ăsta nu au trăit cu adevărat.
Să-i credem?

Munca Inteligentă este unicul Shortcut

După atâtea articole care analizează Olimpiada de la Londra în fel și chip, după atâtea articole care sintetizează în mod logic și previzibil faptul că munca este singurul element comun al acestor sportivi de excelență, surprinzător este că deși este un subiect care ține cap de afiș al multor agenții de presă și un subiect care vinde, este vorba în același timp de un subiect pe care părinții noștri ni l-au avansat de când eram mici și pe care noi, în ultimă instanță, îl dăm mai departe într-o formă alterată, dar care poartă același mesaj: ca să ajungi undeva, trebuie să muncești.

Partea frumoasă este că treaba cu munca poate să nu devină atât de împovărătoare precum sună, atâta vreme cât faci ceea ce îți place. Iarăși un subiect foarte prezent în contextul dezvoltării personale abordate cu interes și simț de responsabilitate. Totul are o structură, chiar și succesul, deci totul poate fi învățat și dedublat, reduplicat sau reconstruit în altă situație.

Este o realitate că sportivii de performanță au o carieră limitată, mai nuanțat am putea înțelege o perioadă în care își pot atinge maximul de valoare ca sportivi în domeniul lor. Sunt mulți sportivi care se retrag după ce au urcat pe podium. Concentrarea poate spori sau poate decrește odată ce acest lucru s-a întâmplat. Realizăm că muncind de foarte devreme se poate ajunge la performanțe unice în lume, la recorduri noi și absolute, dar aceste reușite vin la pachet cu un cost, care de cele mai multe ori presupune această limitare a timpului petrecut acolo sus. Unii aleg să rămână în domeniu pe post de antrenor, dacă au și această abilitate, dar mulți rămân cu stigmatul de olimpic și atât, întrucât acest statut nu este neapărat unul care să rezolve toate problemele.

Practic în orice domeniu există un best-practice și o anumită strategie de urmărit pentru a atinge un nivel de performanță și succes, care și-a dovedit utilitatea. Și în mod uimitor(sic!), vine cu același cost, cele mai bune rezultate se obțin în condiții bine stabilite și nu tot timpul sau în aceiași parametri.

De asemenea, singura constantă este o muncă susținută, o muncă inteligentă, care să îți coordoneze efortul spre a-ți rafina anumite abilități specifice, cu care să obții cele mai bune rezultate posibile.

*****

În domeniul financiar, există mulți specialiști care pot să-ți vândă ideea de shortcut, așa s-au făcut și încă se fac mulți bani. Poate într-un context precis identificat și foarte bine asumat, acest lucru este posibil. Există un cost aferent, care se traduce în bani: profit sau pierdere.

Unii zic că banii nu fac altceva decât să-ți accentueze caracterul pe care deja îl ai. Alții zic că puterea, banii, sunt elemente care corup. Deși afirmațiile nu se exclud reciproc, pot să surprindă un conflict interior, generat în primul rând de educația noastră financiară din familie sau din contextul cultural în care am crescut și ne-am dezvoltat.

Atâta vreme cât metodele pe care specialiștii din domeniu financiar le promovează pentru a ne atinge obiectivele, iar aceste metode se potrivesc cu felul nostru de a fi, și, în plus, ne asumăm și conștientizăm costul pe care trebuie să-l plătim, poate că este o ideea bună să acționăm conform principiilor și valorilor noastre coordonate cu obiectivele pe care le urmărim.

Munca făcută în sistemul propriu de valori este singurul shortcut către obiectivele noastre, pe termen lung și scurt, în toate aspectele vieții: personal, familial, carieră, social.


Tu ce crezi despre asta?

Putere vs Caracter

Un articol interesant si bazat pe realitățile românești (integral aici) îmi reconfirmă și în mod "academic" intuiția și experiența vis-a-vis de ce mai înseamnă un leader adevărat. Conceptul de putere de care se leagă încă cei mai mulți este înlocuit de Caracter care determină o Influență dincolo de limitatul concept al Puterii.

În toate mediile și nivelele există oameni ahtiați de putere, dealtfel impusă ca atare, deși felul în care mai funcționează astăzi lumea businessului pare să-i contrazică. Atunci când aceștia realizează că pierd această putere, ei devin foarte violenți în reacție, mai ales față de cei care dovedesc constant un caracter integru și excepțional.

Caracterul validează o personalitate care nu are nevoie să apeleze la un act de impunere, ci în mod natural oamenii îl urmează ("They have to want to follow you!"). Este în primul rând o validare morală în sens larg, o validare etică în sens mai restrâns. Este o recunoaștere a unor aspirații ale celor care urmează în cel care produce urmarea sa. Este ceea ce poate fi limitat în context la ideea de model care funcționează, deși îngrădirea în parametrii ficși este anevoiasă.

Întrebarea care poate să suscite o ridicare din sprânceană este: Poate fi acest Caracter transformat într-o aptitudine, un soft-skill care poate fi dobândit? Sau e ceva ce ai sau nu ai?

Te-ar putea surprinde și:
"Why Should Anyone Be Led by YOU?"
Motivație de Leadership
Morning Star

Școala altfel și Educația non-formală

Filosofia pe care este construit acest concept "Școala altfel", program al Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (info aici), este una sănătoasă și ar putea cadra cu o poveste mai revoluționară care ține de re-re-re-re-revitalizarea învățământului în România, îndelung disputată de ceva vreme. 

Departe de a mai lua partea celor care au trecut prin sistem și au serii nesfârșite de nemulțumiri în privința a ceea ce ar fi putut fi educația formală prin care am trecut cu toții, se poate ridica din sprânceană într-un sens relativ de apreciere, dacă se ține cont de o imagine de ansamblu asupra acestui subiect.

Cu toate acestea, un articol de pe ZF subliniază o parte a celor care au depășit sistemul de învățământ românesc și au accesat educație formală de un alt nivel și de o altă calitate, de cele mai multe ori afară. Ce spun  acești nemulțumiți ai noștri? Că după atâta amar de învățătură și de acumulare expertiză, vine politicul și rezolvă magistral problema în sensul numirii pe criterii politice în poziții cheie a unor oameni, lăsând pe cei care au muncit mult să ajungă la un nivel de pregătire înalt să caute soluții pentru expertiza lor în altă parte.

Desigur, nu mă doresc, nu mă simt și în niciun caz nu mă erijez în a fi o voce contra sistemului, dar pot confirma că există, pentru cei care au un minimum de curiozitate și interes în a găsi metode și tehnici de educație alternativă, există multe variante de a se educa singuri. Până una-alta este viața noastră, a fiecăruia în parte, și suntem datori în primul rând față de noi înșine, iar dacă alții, care se găsesc prin măsura conjuncturii acolo unde ar trebui să fie un sprijin real și nu fac atât cât ne-am dori noi, rămâne ca această să purtăm această sarcină noi înșine și să o realizăm cu succes. 

Harta minții, Citire rapidă, Citire fotografică sunt doar câteva dintre multele metode și tehnici de a lucra în primul rând la o metodă personală de a învăța, după care pot fi accesate altele care țin de o planificare inteligentă și eficientă de carieră sau de urmărire obiective majore în viață.

Momentul care te definește

Ce te face să te simți fericit? Care este motivul pentru care te surprinzi zâmbind și pentru care nimeni și nimic nu reușește să-ți altereze buna dispoziția întreaga zi? Ce te face să te dai jos din pat înainte să sune ceasul și te mișcă atât de puternic încât nici nu mai știi când a trecut ziua?

Poate că ai un răspuns, poate că încă nu este destul de clar. Poate că este cel care trebuie, poate că te gândești să găsești altul. Poate că e momentul să-l supui unui test...

Care este momentul care te-a făcut să te simți cu adevărat fericit în decursul vieții tale de până acum? Momentul la care te gândești atunci când îți este mai greu și după care suspini: Ce bine era atunci!
Momentul care a dus la o schimbare totală de percepție și de atitudine prin care tot ce a urmat după el a avut o nuanță total diferită.

Să fi fost secunda în care te-ai îndrăgostit? Secunda în care ai simțit acel vestit gol în stomac asociat cu fluturași? Secunda în care ai spus primul Te iubesc! care a contat cel mai mult?

Ori poate cele 15 minute de succes nebănuit? Cele 15 minute în care o mare de oameni se uită la tine cum saluți de pe scenă și urli din toți rărunchii: Am reușit! ? Cele 15 minute în care tot efortul și nopțile nedormite capătă un sens care te schimbă pe interior, acum ești unul dintre ei, dintre cei la care priveai cu multă admirație și invidie în același timp?

Să fie ora în care ai devenit părinte? Ora în care ai încercat sentimentul de duioșie și ai făcut legământ cu starea de veghe pentru tot restul vieții? Ora cu care începe viața așa cum nu ai cunoscut-o până acum?

Cu siguranță fracțiunea de secundă în care adrenalina ți-a înlocuit sângele și motorul a prins viață proprie și ai devenit una cu el, mâncând asfaltul. Fracțiunea de secundă în care culoarea galbenă a Lamborghini-ului pe care-l visai de când erai mic a devenit manevrabilă sub mișcările volanului tău. Fracțiunea de secundă când ai pus placa pe versantul din Ural pe care nu l-a încălecat nimeni până la tine.

Sau poate momentul când ai constatat cu uimire că numerele de pe ecran sunt numerele pe care le-ai colorat cu pixul tău norocos pe biletul de loto cumpărat în drum spre pâine? Să fi fost momentul când toate problemele tale financiare s-au rezolvat printr-o lovitură de maestru? Momentul când ai știut că în sfârșit poți să-ți realizezi visele tale și pe ale celor dragi de acum înainte?

Să fie starea de echilibru pe care ai câștigat-o prin efortul spiritual intens, măsurat în voință îndârjită? Sau starea de înțelepciune atinsă prin toate cărțile citite și toți înțelepții cercetați? Să fie concluzia că nimic nu contează și că nu luăm nimic după noi, decât doar faptele și sufletul?

Să fie vorba despre toate la un loc sau doar de cea mai mică dintre ele?
Să fie vorba despre altele?
Nici nu contează.

Ceea ce contează este că ai ceva al tău, pe care nu ți-l poate lua nimeni și la care poți să revii oricând, mai ales în momentele în care spiritul tău e jos și vrei să te remontezi. Mai ales când, fără să-ți dai seama cum, aluneci pe panta neputinței și a disperării. Dar mai ales când alegi să nu te asculți și dai voie vocii lui Gică Contra' să-ți dicteze ce nu poți și să-ți spună ce nu e adevărat și tu să crezi.


Care este cel mai frumos moment care îți definește viața?
Cum vrei să arate cel mai frumos moment care să-ți determine viața?
Cât de des te gândești la cel mai frumos moment din viața ta?


Te-ar putea interesa și : Executive Coaching – the power of a Reward

Atitudine pentru Coaching

John Whitmore aprecia că românii dispun de un atu în privinţa Coachingului, anume capacitatea lor nativă de a învăţa şi de a fi mai dispuşi la învăţare decât alţii. În acelaşi timp însă, managerii români practică în general un management care nu are mare legătură cu stilul democratic de a gestiona afaceri, mai comun mediului de business internaţional.

Există o soluţie care să remedieze acest neajuns, iar ea se concretizează în eforturile Coach-ilor Executivi din România care vin să modeleze aceste tendinţe şi să schimbe, din interior şi nu fără efort, unele premize de acţiune ale managerilor români.

Ceea ce sintetiza John Whitmore este argumentat de un element important: apar noi şcoli, asociaţii de Coaching la noi în ţară şi acestea promovează cursuri de certificare pentru titlul şi activitatea de "Executive Coach". Este posibil să fie identificată în acest moment aura de pionierat pe care o compun aceste instituţii prin demersul lor de pregătire a pieţei de Coaching pentru Executivi astfel încât activitatea de Coaching să capete substanţă şi contur şi formal şi informaţional, dar mai ales să se creeze premizele eficienţei şi eficacităţii sale ca soluţie şi metodă, în sensul acordării prezumţiei de accelerare a performanţei personale, profesionale şi organizaţionale.

Whitmore a dus Coachingul în cadrul structurilor europene şi are o directă implicare în aspectele educaţionale. este vorba despre un alt nivel de înţelegere şi de un alt context socio-cultural, dar obiectivul se circumscrie misiunii educaţiei ca instituţie. Educaţia formală clasică poate face uz de Coaching pentru ca să fie astfel depăşit nivelul unei informări şi educaţii generalizate de mase sub aspectul uniformităţii şi să facă legătura cu un elitism educaţional rigid sub aspectul exclusivităţii, găsindu-se acele pârghii care să maximizeze resursele personale şi să stimuleze performanţa  în fiecare participant la actul educaţiei.


Pentru aprecierile "la cald" ale lui John Whitmore, a se vedea Lectia de coaching de la parintele lui.

Provocare: În ce moment şi cum poate Coaching-ul/Executive Coaching-ul să maximizeze performanţele în domeniul tău de activitate şi în organizaţia ta?
(În măsura în care vei răspunde la această întrebare, vei vedea dacă eşti sau nu pregătit pentru Executive Coaching).