In business today, because of the technologies that carry all the information from one point of the Globe to another in matter of seconds, it is usual to search for Tips and Tricks. If you want to do something, at a certain point, you'll use a tip from someone to do your job faster, better, more efficient.
If there's something really funny about business, it's this chapter of tips and tricks. Who gives them? With what purpose? It is really doable? Is there another one better than this? Don't get me wrong! I love tips and tricks. They are a fast way to connect with experience and expertise in a mentoring methodology. They are a vital way of sharing the best practices of professionals from everywhere at the speed of light.
And all of this should work just fine, if only the proper context is set. A business question should always have an answer, and it better be a complete and fast one. When presented in Mentoring process, tips and tricks follow this requirement (the right context), but when used as a list of tips and tricks as in blogs (this one is not an exception), journals and their kind of mass media channels, there should be a perfect approach of subjects, contexts and beneficiary of this one. There's no problem with the kind of people just reading the news, and there it is a tips and tricks column. There could be a problem with some other people that try to use this useful information in not so proper manner or context. In that situation, there is no one to supervise and adjust the process, but the results, and if the results are bad, that's the problem.
So, tips and tricks are good. It's just the understanding of how to use them should be perfect, not just good.
Se afișează postările cu eticheta mentoring. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mentoring. Afișați toate postările
miercuri, 5 decembrie 2012
vineri, 2 noiembrie 2012
Mentorul trebuie să fie un prieten critic
Afirmația aparține lui David Clutterbuck în contextul unui public care căuta mai multe informații despre mentorat. (Articol sursă aici)
Mentoratul, ca și instrument de dezvoltare, este folosit de către orice companie care se respectă, și pentru că devine o funcțiune naturală a unui profesionist, dar și pentru că, atunci când se face formalizat printr-un proiect de sine stătător, produce efecte benefice pe termen lung prin pregătirea unui eșalon nou de viitori profesioniști în contextul culturii organizaționale specifice.
În vânzări este foarte ușor de probat acest aspect, fiind o practică obișnuită ca o echipă de vânzări sănătoasă să 'pregătească' următorul ei manager de vânzări. Chiar dacă nu mereu este vorba despre un proiect de mentorat în cazul vânzărilor (mai ales la nivele de bază), viitorul manager de vânzări poate beneficia de un stil de mentorat specific vânzărilor. Este valabil, ca și-n cazul Coachingului, faptul că Mentorul nu trebuie să fie neapărat din vânzări, deși poate fi preferat ca departament de origine. (Aspecte despre acest subiect aici)
Ca să păstrăm tonul afirmației din deschiderea postării, oare cum este posibil să procesualizăm Mentoringul, atâta vreme cât nuanța de prietenie este vitală, precum și aceea a criticismului, înțeles în sensul profund constructiv, desigur?
Dacă ne gândim la prietenie în general, vom observa că apare atunci când sunt identificate o serie de lucruri comune, în cazul de față al mentoringului: dezvoltarea profesională, experiența, expertiza, maturitatea profesională, imaginea de ansamblu, tips and tricks, și poate și altele.
Relația de mentorat este una unidirecțională în esență, iar când partea de 'critică prietenească' trebuie să-și spună cuvântul, relația devine una mult mai formalizată și aspectul profesional al problemei este mai ușor transferabil decât într-un context clasic de prietenie, în sensul comun al cuvântului.
Așa că, a fi prietenul care îți spune pe față lucrurile pe care nu le faci bine și nu se sfiește să te facă să le și recunoști, poate fi o situație de mentoring, mai mult decât ți-ai putut închipui, la fel cum aspectele din viața ta de care nu ești conștient ai vrea să ți le prezinte un prieten, tocmai pentru a fi mai greu de luptat cu realitatea.
Pe blog despre subiecte atinse în această postare:
- Câteva diferențe între Coaching și Mentoring pe acest blog: Coaching şi Mentoring
- Despre motivația utilizării celor două, te poate interesa să citești: Șablonizare și profesionalizare în Coaching și Mentoring
- Vânzătorii promovaţi ca Manageri de Vânzători
Noul meu poriect de Executive Coaching: Executive Coaching, not just for the elite of business
Mentoratul, ca și instrument de dezvoltare, este folosit de către orice companie care se respectă, și pentru că devine o funcțiune naturală a unui profesionist, dar și pentru că, atunci când se face formalizat printr-un proiect de sine stătător, produce efecte benefice pe termen lung prin pregătirea unui eșalon nou de viitori profesioniști în contextul culturii organizaționale specifice.
În vânzări este foarte ușor de probat acest aspect, fiind o practică obișnuită ca o echipă de vânzări sănătoasă să 'pregătească' următorul ei manager de vânzări. Chiar dacă nu mereu este vorba despre un proiect de mentorat în cazul vânzărilor (mai ales la nivele de bază), viitorul manager de vânzări poate beneficia de un stil de mentorat specific vânzărilor. Este valabil, ca și-n cazul Coachingului, faptul că Mentorul nu trebuie să fie neapărat din vânzări, deși poate fi preferat ca departament de origine. (Aspecte despre acest subiect aici)
Ca să păstrăm tonul afirmației din deschiderea postării, oare cum este posibil să procesualizăm Mentoringul, atâta vreme cât nuanța de prietenie este vitală, precum și aceea a criticismului, înțeles în sensul profund constructiv, desigur?
Dacă ne gândim la prietenie în general, vom observa că apare atunci când sunt identificate o serie de lucruri comune, în cazul de față al mentoringului: dezvoltarea profesională, experiența, expertiza, maturitatea profesională, imaginea de ansamblu, tips and tricks, și poate și altele.
Relația de mentorat este una unidirecțională în esență, iar când partea de 'critică prietenească' trebuie să-și spună cuvântul, relația devine una mult mai formalizată și aspectul profesional al problemei este mai ușor transferabil decât într-un context clasic de prietenie, în sensul comun al cuvântului.
Așa că, a fi prietenul care îți spune pe față lucrurile pe care nu le faci bine și nu se sfiește să te facă să le și recunoști, poate fi o situație de mentoring, mai mult decât ți-ai putut închipui, la fel cum aspectele din viața ta de care nu ești conștient ai vrea să ți le prezinte un prieten, tocmai pentru a fi mai greu de luptat cu realitatea.
Cât de des îți critici prietenii în față?
*****
Pe blog despre subiecte atinse în această postare:
- Câteva diferențe între Coaching și Mentoring pe acest blog: Coaching şi Mentoring
- Despre motivația utilizării celor două, te poate interesa să citești: Șablonizare și profesionalizare în Coaching și Mentoring
- Vânzătorii promovaţi ca Manageri de Vânzători
Noul meu poriect de Executive Coaching: Executive Coaching, not just for the elite of business
miercuri, 8 august 2012
Șablonizare și profesionalizare în Coaching și Mentoring
Într-o postare anterioară am punctat câteva diferențe între cele două funcțiuni, care pot obiectiva același țel într-un context izolat, dezvoltarea profesională a unui subordonat.
Este de la sine înțeles că dezvoltarea acestor concepte de sine stătător, în sensul conturării unui practice care determină o structură și mai departe activitate specifică, ține de aceeași idee de profesionalizare excesivă (și nu gândesc absolut o nuanță negativă), care este specifică tuturor domeniilor vieții, tocmai pentru că recunoașterea performanței poate căpăta valența unui deschizător de drumuri, unui inovator, unui creator de oportunități.
Este iarăși de prisos să constatăm că împărțirea aceasta scolastică între nuanțe profunde este doar specifică unei categorisiri mentale absolute, deși necesară, un practice conform căruia putem înțelege rațional și experiențial mai ușor aceste concepte. Șablonizarea despre care aminteste unul dintre comentarii la postarea amintită nu face decât să fie o expresie a acestei delimitări mentale pe care ne-o propun cei care promovează conceptele.
Atâta vreme cât scopul pentru care se apelează la Coaching sau Mentoring este atins, atunci devine mai puțin relevantă acțiunea în sine, întrucât motivul este identificabil și cuantificabil foarte precis. Rămâne experiența prin care s-a ajuns la rezultat, și, prin urmare, un instrument în plus pentru rezolvarea unei situații specifice.
Postarea și comentariu: Coaching şi Mentoring
Despre profesionalizare excesivă în Consultanță Financiară, poți citi pe acest blog: Hiperspecializarea
Coaching prin lectură
Momentul care te definește
Este de la sine înțeles că dezvoltarea acestor concepte de sine stătător, în sensul conturării unui practice care determină o structură și mai departe activitate specifică, ține de aceeași idee de profesionalizare excesivă (și nu gândesc absolut o nuanță negativă), care este specifică tuturor domeniilor vieții, tocmai pentru că recunoașterea performanței poate căpăta valența unui deschizător de drumuri, unui inovator, unui creator de oportunități.
Este iarăși de prisos să constatăm că împărțirea aceasta scolastică între nuanțe profunde este doar specifică unei categorisiri mentale absolute, deși necesară, un practice conform căruia putem înțelege rațional și experiențial mai ușor aceste concepte. Șablonizarea despre care aminteste unul dintre comentarii la postarea amintită nu face decât să fie o expresie a acestei delimitări mentale pe care ne-o propun cei care promovează conceptele.
Atâta vreme cât scopul pentru care se apelează la Coaching sau Mentoring este atins, atunci devine mai puțin relevantă acțiunea în sine, întrucât motivul este identificabil și cuantificabil foarte precis. Rămâne experiența prin care s-a ajuns la rezultat, și, prin urmare, un instrument în plus pentru rezolvarea unei situații specifice.
*****
Postarea și comentariu: Coaching şi Mentoring
Despre profesionalizare excesivă în Consultanță Financiară, poți citi pe acest blog: Hiperspecializarea
Despre Coaching pe acest blog:
Coaching - mitologieCoaching prin lectură
Momentul care te definește
miercuri, 24 noiembrie 2010
Coaching şi Mentoring
Coaching şi Mentoring sunt două concepte care au înţeles diferit, iar în anumite contexte care nu cer un grad absolut de specificitate tind să se apropie ca practică.
Mentoratul este mai apropiat de Managementul Consultativ în aplicare întrucât presupune deferenţa de experienţă între cel care dă şi cel care primeşte, autoritatea şi rezultatele în domeniu conferând statutul primului. Nuanţele se păstrează, fără îndoială, existând situaţii în care un manager poate să aibă experienţă mult mai mică în domeniu decât subordonaţii săi.
Calitatea în plus pe care o are o relaţie de mentor-discipol este în primul rând experienţa, credibilitatea şi recunoaşterea pe care mentorul le are în domeniu de referinţă al discipolului şi relaţiile profesionale pe care le-a creat de-alungul vremii în domeniu, aspect foarte important în dezvoltarea discipolului.
Mentoratul înseamnă o aplecare mai directă şi mai intensă la nivel tehnic asupra activităţii discipolului, implicit relaţia dintre cei doi devenind una mai intensă decât limitele profesionalului impus de standarde funcţionale.
Bineînţeles că este o acţiune bidirecţională, cu aşteptări, interese, rezultate şi implicaţii pentru ambele părţi, însă principalul beneficiar rămâne discipolul.
Mentorul este cel care transferă experienţa, spre deosebire de Coach, care doar va provoca dezvoltare, chiar dacă are sau nu are experienţă specifică în domeniul Clientului; recomandabil este să nu existe această experienţă întrucât relaţia va tinde să nu ajute relaţia de coaching inhibând-o prin percepţia personală a Coach-ului.
Coachingul ţine de un subiect pe care Coach-ul îl va obţine de la Client şi va menţine procesul atâta vreme cât este relevant, fără a face judecăţi asupra celor discutate şi analizate şi fără să-şi manifeste aprobarea pozitiv sau negativ, cu atât mai mult fără să dea sfaturi. Coachingul ridică starea de conştienţă, de prezenţă, într-o anumită problemă-situaţie.
Provocarea pentru tine: Acţionând în calitate de Mentor, cum ai depăşit momentele dificile ale relaţiei? Prin Coaching? Ce înseamnă pentru tine a te comporta "profi" în calitate de Mentor?
Mentoratul este mai apropiat de Managementul Consultativ în aplicare întrucât presupune deferenţa de experienţă între cel care dă şi cel care primeşte, autoritatea şi rezultatele în domeniu conferând statutul primului. Nuanţele se păstrează, fără îndoială, existând situaţii în care un manager poate să aibă experienţă mult mai mică în domeniu decât subordonaţii săi.
Calitatea în plus pe care o are o relaţie de mentor-discipol este în primul rând experienţa, credibilitatea şi recunoaşterea pe care mentorul le are în domeniu de referinţă al discipolului şi relaţiile profesionale pe care le-a creat de-alungul vremii în domeniu, aspect foarte important în dezvoltarea discipolului.
Mentoratul înseamnă o aplecare mai directă şi mai intensă la nivel tehnic asupra activităţii discipolului, implicit relaţia dintre cei doi devenind una mai intensă decât limitele profesionalului impus de standarde funcţionale.
Bineînţeles că este o acţiune bidirecţională, cu aşteptări, interese, rezultate şi implicaţii pentru ambele părţi, însă principalul beneficiar rămâne discipolul.
Mentorul este cel care transferă experienţa, spre deosebire de Coach, care doar va provoca dezvoltare, chiar dacă are sau nu are experienţă specifică în domeniul Clientului; recomandabil este să nu existe această experienţă întrucât relaţia va tinde să nu ajute relaţia de coaching inhibând-o prin percepţia personală a Coach-ului.
Coachingul ţine de un subiect pe care Coach-ul îl va obţine de la Client şi va menţine procesul atâta vreme cât este relevant, fără a face judecăţi asupra celor discutate şi analizate şi fără să-şi manifeste aprobarea pozitiv sau negativ, cu atât mai mult fără să dea sfaturi. Coachingul ridică starea de conştienţă, de prezenţă, într-o anumită problemă-situaţie.
Provocarea pentru tine: Acţionând în calitate de Mentor, cum ai depăşit momentele dificile ale relaţiei? Prin Coaching? Ce înseamnă pentru tine a te comporta "profi" în calitate de Mentor?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)