Șablonizare și profesionalizare în Coaching și Mentoring

Într-o postare anterioară am punctat câteva diferențe între cele două funcțiuni, care pot obiectiva același țel într-un context izolat, dezvoltarea profesională a unui subordonat.

Este de la sine înțeles că dezvoltarea acestor concepte de sine stătător, în sensul conturării unui practice care determină o structură și mai departe activitate specifică, ține de aceeași idee de profesionalizare excesivă (și nu gândesc absolut o nuanță negativă), care este specifică tuturor domeniilor vieții, tocmai pentru că recunoașterea performanței poate căpăta valența unui deschizător de drumuri, unui inovator, unui creator de oportunități.

Este iarăși de prisos să constatăm că împărțirea aceasta scolastică între nuanțe profunde este doar specifică unei categorisiri mentale absolute, deși necesară, un practice conform căruia putem înțelege rațional și experiențial mai ușor aceste concepte. Șablonizarea despre care aminteste unul dintre comentarii la postarea amintită nu face decât să fie o expresie a acestei delimitări mentale pe care ne-o propun cei care promovează conceptele.

Atâta vreme cât scopul pentru care se apelează la Coaching sau Mentoring este atins, atunci devine mai puțin relevantă acțiunea în sine, întrucât motivul este identificabil și cuantificabil foarte precis. Rămâne experiența prin care s-a ajuns la rezultat, și, prin urmare, un instrument în plus pentru rezolvarea unei situații specifice.

*****

Postarea și comentariu:  Coaching şi Mentoring

Despre profesionalizare excesivă în Consultanță Financiară, poți citi pe acest blog: Hiperspecializarea

Despre Coaching pe acest blog:

Coaching - mitologie
Coaching prin lectură
Momentul care te definește