Șablonizare și profesionalizare în Coaching și Mentoring

Într-o postare anterioară am punctat câteva diferențe între cele două funcțiuni, care pot obiectiva același țel într-un context izolat, dezvoltarea profesională a unui subordonat.

Este de la sine înțeles că dezvoltarea acestor concepte de sine stătător, în sensul conturării unui practice care determină o structură și mai departe activitate specifică, ține de aceeași idee de profesionalizare excesivă (și nu gândesc absolut o nuanță negativă), care este specifică tuturor domeniilor vieții, tocmai pentru că recunoașterea performanței poate căpăta valența unui deschizător de drumuri, unui inovator, unui creator de oportunități.

Este iarăși de prisos să constatăm că împărțirea aceasta scolastică între nuanțe profunde este doar specifică unei categorisiri mentale absolute, deși necesară, un practice conform căruia putem înțelege rațional și experiențial mai ușor aceste concepte. Șablonizarea despre care aminteste unul dintre comentarii la postarea amintită nu face decât să fie o expresie a acestei delimitări mentale pe care ne-o propun cei care promovează conceptele.

Atâta vreme cât scopul pentru care se apelează la Coaching sau Mentoring este atins, atunci devine mai puțin relevantă acțiunea în sine, întrucât motivul este identificabil și cuantificabil foarte precis. Rămâne experiența prin care s-a ajuns la rezultat, și, prin urmare, un instrument în plus pentru rezolvarea unei situații specifice.

*****

Postarea și comentariu:  Coaching şi Mentoring

Despre profesionalizare excesivă în Consultanță Financiară, poți citi pe acest blog: Hiperspecializarea

Despre Coaching pe acest blog:

Coaching - mitologie
Coaching prin lectură
Momentul care te definește

Hiperspecializarea...

După ce că e viața complicată, noi reușim să-i dăm un farmec aparte, aducând și dezvoltând nuanțe care ne fac, dacă lucrăm în același domeniu, să nu avem nici pe departe ceva în comun, nici măcar interes. Asta face hiperspecializarea. Așa se face că tot Consultant Financiar se cheamă și cel care promovează un credit bancar și cel care vinde o asigurare de viață și cel care consiliază o mare fuziune.

Am avut în permanență curiozitatea de a afla despre toți cei care apar pe la TV sau în presa scrisă și poartă sub nume titulatura de Consultant Financiar. Nu de puține ori am avut surpriza să descopăr niște oameni care se subsumează ideii de consultanță, însă îi servesc doar pe un segment foarte îngust.

Pe de altă parte, e mult mai eficient să faci bine o treabă la care te pricepi, decât să faci taskuri noi tot timpul.  Da, știm, nu e vorba de a te dezvolta ca om, ci de a fi profitabil pentru cineva/ceva într-un context specific profesional. Și să faci ceea ce știi cât de bine poți. Așa apar somitățile din diferite domenii, prin dedicare în timp, intensitate și energie.

Financial Advisor, așa cum există afară, este poate ceea ce încearcă și organismele din România să facă din  această activitate. Este drept că înțelesul de vânzător la noi în România a fost favorizat de contextul de țară în curs de dezvoltare, cum zic unii că am fi, în care cu un minimum de training și pe o nișă de piață diferite grupuri financiare legitimează o serie de indivizi să le promoveze serviciile. Ceea ce ar trebui să înțelegem prin această titulatură de Consultant Financiar, în sensul mai larg de activitate de masă, de job, de loc de muncă, ar putea avea legătură cu un profesionist instruit în toate ariile financiare ale vieții și care poate identifica nevoi și oferi soluții pertinente și complete la toate implicațiile financiare care pot fi legate de, hai să spunem, bugetul familiei.