vineri, 31 august 2012

Din ce să mai tăiem...

Din burţi, din cheltuieli, din bugete, din vicii şi păcate, din ieşit, din privit, din temperaturi, din deşeuri, din consumul de curent şi de apă, din calorii, din tot, întrucât totul are legătură cu expresia monetară, cu banul. De altfel, povestea cu reducerea asta la nivel micro şi macro are de-a face cu o revenire în sine a fiecăruia, cu o armonizare interioară, cu o aclimatizare cu existenţa în ansamblul ei...

Şi nu sunt puţini cei care speculează această nevoie firească, până la un punct. Tocmai de aceea, zic eu, au şi apărut ca ciupercile după ploaie (îmi place stilul ăsta acid al unora dintre aceştia) fel de fel de autori, speakeri, şi cum s-or mai numi ei, dezvoltând o nouă industrie, aceea a dezvoltării personale cu nuanţe extrem de specifice şi delicate în acelaşi timp: financiară, spirituală, şi îndrăznesc să mă opresc aici cu enumerarea...

Cele mai multe nevoi care sunt trâmbiţate în lumea asta sunt nevoi artificiale, create de un context anume, mai apoi generalizate şi, gata, o nouă formă de a profita, băneşte vorbind, oferind un serviciu sau produs care rezolvă o nevoie. E aceeaşi problemă cu oul şi găina, cine a fost mai întâi (cercetători dedicaţi au concluzionat că găina a câştigat această rundă), să fi fost nevoia care a dus la apariţia serviciului/produsului sau să fi fost forţarea unei pieţe virgine de a-şi accepta o nouă nevoie impusă de o altă realitate decât a ei, care de fapt a creat produsul.

Nevoile acestea fac din viaţa omului o călătorie frumoasă, dar doar atât sunt, aspecte care nu ar trebui să influenţeze fondul, scopul fiecăruia fiind acelaşi şi-ntr-un Bentley şi-ntr-un Trabant (aaah, e maşină de colecţie deja, fiţi cu luare-aminte la bunicii care mai au). Cum poţi, oare, să fii tu însuţi când totul în jur te sugestionează într-un fel anume? Vei zice că scopul tău e altul, iar acum ceea ce faci nu te reprezintă şi este ceva doar de moment; bineînţeles, este o minciună pe care şi ţie ţi-e greu să ţi-o iei la micul dejun şi care, ştii şi tu, că te duce pe panta în care în spatele tău vor fi mulţi, iar când vei reveni în simţiri şi vei zice stop joc! şi te vei întoarce, vei da de ei, şi te vor duce mai departe şi vei lupta în van cu ei, căci nu se ştie dacă vei fi pregătit să... sari peste ei.

Au şi aceşti apostoli ai dezvoltării personale utilitatea lor, într-un context anume, poate sunt chiar necesari. 
Ceea ce este esențial, este dorința de schimbare, doar ea poate cântări alegerile și implicațiile acestora.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu