Mare bătaie pe vânzări...

... sau despre cum se muncește în România în vânzări.

Există o parte a forței de muncă din România care pare puțin desprinsă din context la o evaluare superficială. În această categorie pot intra multe tipologii, întrucât prin volum au depășit de multă vreme stadiul de exemple izolate. Și este vorba de poziții de vânzări.

Mai precis, prin supermarketuri, prin fast-food-uri, prin multinaționale, există și își fac apariția chiar și acum oameni ai muncii care au o vârstă mult peste majoritatea colegilor (media este un non-criteriu în aceste cazuri).

Explicațiile pot fi multiple, fac aceeași muncă la fel de bine și cu dedicare totală, ca unii care știu ce înseamnă să ai niște bani asigurați în contextul în care se vorbește de criză în continuare. Sau, pentru că cei tineri nu se orientează către genul ăsta de job, iar maturii nu au prejudecăți de nedepășit. Sau, poate că noua politică a companiei presupune să existe și genul acesta de angajați pentru a putea accesa și o altă nișă de piață.

De altfel, tendința aceasta se observă și-n participanții la cursurilor de vânzări organizate, puteți să vă uitați la pozele mărturie a cursurilor de pe site-urile acestor companii de training.

Ce se întâmplă? Din punct de vedere social, locurile de muncă fiind puține, încep să dispară acele contexte în care oamenii își permit să refuze un interviu, chiar dacă au aplicat. Oportunitățile de a face bani, de a munci, sunt mai reduse, în consecință există mai multă competitivitate pentru post. Atâta vreme cât jobul nu are parametru de vârstă o secvență îngustă de piață, oricine poate să intre în vânzări, și mă refer în mod special la cei care au experiență de muncă în alte domenii.

De altfel, există și un revers al medaliei, acei care încep să lucreze în vânzări și adună informații și puțină experiență, dar care gândesc că la aceeași muncă pot să fie plătiți mai bine sau la aceeași bani pot să muncească mai puțin; atunci se transformă în vânători de joburi, din pacate, și nu de oportunități care vizează o perioadă mai lungă de timp.

În general, oamenii de vânzări maturi (și ca vârstă, dar mai important ca experiență) și eficienți sunt rari. De asemenea, profesioniștii în vânzări cu experiență și cu expertiză, ar trebui să fie pe poziții de mentorat, management sau să facă asemenea activități în care experința și expertiza lor să fie folosită și altfel decât pe teren.

Totuși, este știut din experiență, că în vânzări câștigă vânzătorul care e prezent la client.

*****

Studiu de caz:
Este destul de interesant să vezi cum un angajat al unui supermarket (sau oricare din categoriile de mai sus) face promovare a unei campanii destul de nișată către vârsta tineretului, el fiind aproape de senioriat, unui adolescent și unui apropiat ca vârstă de el. Asta e ceva ce trebuie să vezi pe viu!

Felul în care explică avantajele și beneficiile campaniei, cu ochelarii pe vârful nasului, și cu privirea peste ei, cum îți explică tehnic unde trebuie să te înscrii pe net și ce trebuie să faci ca să primești premii, cum poți accesa toată povestea asta cu cel mai ieftin produs din gamă. Și cum face acest task cu convingerea omului de vânzări care merge pe ideea că fiecare prospect merită aceeași atenție și aceeași calitate a serviciului.

Adorabil! Pe mine m-a cucerit!