Vânătorii de joburi

Vânătorii de joburi pot fi cei care aplică pe internet, de obicei, și vizitează (a se înțelege stricto senso) pe cei care fac recrutare fără să aibă un filtru eficient de selecție, ca să vadă ce mai e nou prin piață?, cât mai valorează ei la zi?, cam care mai e oferta?. Dar nevoia lor de schimbare nu e perfect conturată și nici nu e determinată de motive reale destul de solide pentru a produce o schimbare.

Tocmai de aceea, anunțurile de recrutare pe internet date prin intermediul site-urilor specializate nu mai sunt de mult decât o sursă secundară de Recrutare, care comportă un cost ce trebuie foarte bine calculat, timpul.  Mulți din cei care aplică pe poziții de vânzări sau de consultanță în domeniul financiar nu ajung să citească job description-ul, iar asta se traduce într-o prezentare de carieră mai mult decât interviu, lucru care trebuie folosit cu oarecare precauție.

Nevoia de bani este cea mai prezentă la căutarea unui job, deși celelalte aspecte vin să facă diferența: un mediu de lucru plăcut, un domeniu competitiv, un sistem de dezvoltare profesională și personală. Oricare alte criterii personale sunt la fel de importante.

În schimb, pentru vânătorii de joburi, nimic nu este destul astfel încât să fie criteriu valoric de selecție reală, ceea ce presupune că întotdeauna se vor focusa pe aspectul care este mai puțin plăcut și-l vor transforma în motivul principal de refuz.

*****

Ca și Recrutor, mie îmi plac vânătorii de joburi, deși nu-i caut în mod special. Îmi plac pentru că respect dorința lor și efortul depus pentru a descoperi ceea ce îi interesează și în același timp știu că de obicei sunt oameni inteligenți, iar acesta este un criteriu important pentru selecția unui om de vânzări bun.



Mostră:

Recrutor: De ce ați aplicat la noi?
Candidat: Aah, mie mi-e bine unde sunt, dar m-ați chemat și am venit. Eu nu refuz din principiu o întâlnire.