Se afișează postările cu eticheta profesionist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta profesionist. Afișați toate postările

joi, 30 august 2012

De ce ne plac sau nu ne plac oamenii de vânzări?

De ce ne plac sau nu ne plac oamenii de vânzări?
O precizare lingivistică... Subiect, obiect, sensul va merge în ambele direcții: noi, ca și (potențiali) clienți pe ei ca vânzători, și invers.


De ce-i apreciem pe cei buni? vs De ce ne apreciază ei pe noi?
De ce îi privim cu admirație? Acest aspect este simplu: de multe ori sunt persoane foarte determinate, știu perfect ce vor, au abilități de negociere extraordinare și ne lasă o impresie de profi, în fața căreia ne scoatem și pălăria și banii pentru serviciul și produsul lor.
Ei ne apreciază pentru simplul motiv că suntem o sursă foarte bună de business nou pentru ei, de business actual și viitor, dar de cele mai multe ori pentru că ei își prețuiesc munca atât de mult încât reușesc să ne trateze pe fiecare dintre noi într-un mod unic și potrivit cu felul nostru de a fi, astfel creând o relație care contează.

De ce nu-i apreciem? vs De ce nu ne apreciază ei pe noi?
Nu-i apreciem pentru faptul că sunt dubioși, cum reușesc ei să facă o activitate care este dificilă, iar acum pe criză de-a dreptul imposibilă?, pentru că prejudecata ne îndeamnă să îi privim în mod circumspect, lor le iese mai repede și mai bine decât altora,ceea ce presupune ceva cel puțin esoteric...
Ei nu ne apreciază decât atunci când nu-și privesc activitatea cu profesionalism, ceea ce este rar, pentru că atunci când se întâmplă acest lucru, părăsesc domeniul, și atunci nu mai reprezintă tagma și nici subiect de discuție.

Câteva idei cu care venim de obicei de acasă: A lucra în vânzări este pierdere de timp, total lipsit de perspectivă, poate fi doar unjob sezonier, în niciun caz nu poate fi privit ca o profesie. Iar acestea persistă într-o eră în care profesia de vânzător prezintă toate atributele și atuurile oricărei profesii onorabile și de viitor. Desigur, vor fi mulți cei care vor înfrunta prin fapte aceste idei.


Mai interesant este să pătrunzi în lumea vânzărilor, mai precis a vânzătorilor profesioniști, a celor care nu ar putea face altceva ca actvitate, a celor care înțeleg că au cea mai stabilă și cea mai dinamică profesie și înțeleg perfect alăturarea acestor termeni aparent contradictorii. Lumea celor pentru care target-urile sunt doar repere de autodepășire, lumea celor care apreciază pregătirea profesională și urmăresc să învețe ceva nou în fiecare zi, cu fiecare întâlnire, lumea celor care descoperă și creează oportunități în mod constant.


*****


PS

Un articol pe care îl recomand cu căldură este următorul: Șomajul nu există, al unui antreprenor român, și oferă o perspectivă pertinentă și realistă asupra ideii de a munci și asupra percepției sănătoase despre Profesioniști/Experți din ziua de azi.

Mi se potrivește foarte bine stilul acesta mai nou de a propune idei prin ilustrarea lor în formă de desen, de cele mai multe ori în formă de Mind Map, desen care este filmat în timp real și postat sub forma unui filmuleț pe fast-forward, ceea ce transmite și o stare de acțiune în derulare și apelează și la partea vizuală, care sintetizează în mod eficient pentru majoritatea tipologiilor de oameni într-un stil de învățare foarte comun și atractiv.
Un exemplu găsiți aici, unde se prezintă admirabil percepția asupra timpului.


*****


Despre vânzări pe acest blog v-ar putea trezi interesul:
8

marți, 3 aprilie 2012

Paradoxul Tips and Tricks

TOȚI pot să îți dea un pont despre cum se face mai bine o chestie. Adică oricine este în stare să îți sugereze modalități diferite despre cum să îți realizezi mai eficient obiectivele. Mai precis, cu toţii vor avea la un anume moment vocaţia înţeleptului şi vor fi dispuşi şi doritori până la persuasiune în a-ţi livra multe sfaturi despre cum să abordezi mai bine o situaţie. Şi, de obicei, nici măcar nu le-ai solicitat asta.

Există o zonă în care toţi care au ceva experienţă, mai mare sau mai mică, mai relevantă sau nu, îți fac mărturisiri și, chiar bine intenționați fiind, se fac dispuși la a-ți împărtăși din scurtăturile și șmecheriile pe care ei le-au descoperit într-o viață de experiență în domeniu, cu eforturi deosebite, cu sacrificii dureroase, iar tu te poți bucura de ele doar pentru că ești în contact relațional cu ei.

Desigur, este vorba despre contextul de mentoring, unde poate "să funcționeze funcțional" acest transfer de knowledge specializat. De asemenea, este vorba despre o recunoaștere pe care o solicită inconștient și voluntar aproape cei care fac acest lucru către tine într-un context în care nu le este solicitat formal aceasta.

Cei mai mulți dintre internauți, care se declară a fi experți într-un domeniu sau altul, mai ales pentru a proba aceast aspect, vor face mai devreme sau mai târziu campania de marketing personal asociată cu o secțiune/rubrică/articol/postare, periodică sau nu, de tips and tricks. (Blogul de față se circumscrie ideii, sic!)

În momentul în care cineva ar avea nevoie de o găselniță într-un domeniu, să zicem de dragul contextului cel al finanțelor personale, va apela la un cunoscut, dacă acesta se află în domeniu și mai departe la un profesionist, dacă problema necesită o aprofundare urgentă, contra cost, de cele mai multe ori.

DAR, ideea de tips and tricks sugerează însăși ideea de a elimina aspectul pecuniar al serviciului, cum poți să... fără să treci prin procesul clasic de a rezolva o situație urgentă, care subscrie și plata pentru acest serviciu. Și atunci vei căuta pe tot internetul, în special pe forumuri, informații relevante despre cum să îți administrezi mai bine banii, despre cum să elimini cheltuieli inutile, despre un stil de viață mai sănătos financiar.

Așa că se întrevede un paradox: un profesionist (de obicei) face acest serviciu în mod gratis. Pe unități foarte reduse de expertiză, ceea ce dovedește calitatea, dar nu justifică folosirea în afara unui context mai larg. Un profesionist, care a investit energie, bani și timp pentru a ajunge în poziția sa, cu dreptul firesc de a fi recompensat pentru serviciul său. Ideea de branding personal poate să primeze și să justifice dorința de a presta free of charge acest serviciu.

Fără îndoială, când vei recunoaște situația în care un profesionist îți dă un pont, trebuie să te gândești la motivația din spatele acestui act: vrea să te ajute, fără îndoială, acolo unde tu nu poți rezolva singur o problemă, dar o întrebare caută răspuns: o face pentru a-ți demonstra că este apt să îți preia problema și să îți livreze un serviciu complex, integrat și complet al cărui rezultat îl cauți, dar care poate să coste? și nu neapărat bani, mai ales dacă îți este prieten sau cunoscut. (al doilea sic!)

joi, 27 ianuarie 2011

Profesionalism vs Autenticitate

Ce vei găsi aici? Profesionalism şi Autenticitate în definiţie lejeră, câteva implicaţii în activitatea de Consultanţă Financiară.


Consultantul (Managerul sau oricine întâlneşte o situaţie de intermediere comercială) se găseşte zilnic în poziţia de a livra un serviciu/produs, iar modalitatea prin care acţionează este impusă de obicei de un standard de companie. Acest standard agreat ca bază în activitate este argumentat puternic de aspecte unitare de business, printre care brand şi rezultate corelate cu best practice, elemente care reflectă în reprezentantul companiei o anumită conduită, un anume comportament, un anume fel de a rezolva problemele specifice. În mod obişnuit şi vulgar numim acest standard - profesionalism.

Un profesionist ştie întotdeauna ce vrea, are o agendă precisă care este de cele mai multe ori declarată şi urmărită în activitate cu precizie de ceasornic, utilizând toate metodele recomandate pentru a-şi atinge obiectivul, de multe ori chiar depăşind limita influenţării pozitive către manipulare. Este un analist desăvârşit în domeniul lui şi este la zi cu toate informaţiile legate de profesia, compania, industria în care activează, pentru a avea toate argumentele în a acţiona.

Pe de altă parte, însă, există voci care certifică faptul că percepţia pieţei este în continuă schimbare şi felul în care aceasta reacţionează la ofertele companiilor este foarte maleabil, mai ales în domeniul serviciilor. Se impune în mod natural o flexibilitate sporită a domeniului serviciilor pentru a-şi adapta această ofertă la cerinţele pieţei, fie ele şi foarte sofisticate. De aceea, în contextul unei pieţe foarte competitive şi în condiţiile schimbătoare din punct de vedere legislativ şi politico-social din România, clientul final are nevoie de o soluţie sinceră şi eficientă, deci de o abordare care implică autencitate din partea Consultantului. Dar ce poate presupune această autenticitate faţă de client, care este greu cuantificabilă în itemi şi indicatori de performanţă?

Bunul simţ afirmă ca a fi autentic înseamnă a fi tu însuţi, dezbrăcat de presiunile sau graniţele impuse de socio-profesional, de rigorile şi procedurile companiei sau profesiei. Discuţia cu clientul se face într-un mod liber, cu menţiunea faptului că totuşi există un final aşteptat şi un interes implicit sau/şi explicit. De multe ori, autenticitatea lasă loc utilizării unor metode mai puţin obişnuite de discuţie-vânzare, anume abordarea prin aspectele negative ale problemei, din punct de vedere psihologic lăsând loc unei conexiuni mai bune între vânzător şi client.

Este de la sine înţeles că este greu de delimitat, dacă eşti om de vânzări, sfera fiecărei paradigme. Profesionalismul este aspectul care dă substanţă muncii de vânzător şi este anticamera formală a performanţei. Felul în care Consultantul este profesionist cu clienţii lui trebuie să comporte în mix şi autenticitate, care este mai mult o stare a eului vânzătorului decât un mecanism sau o metodă de vânzare. De asemenea, clientul impune sau schimbă tonul discuţiei, înclinând balanţa către una sau cealaltă. Concluzia finală se impune natural:  nu este vorba despre o alegere între cele două, ci de o alegere a unui mix potrivit din cele două.

În planul valorilor omului de vânzări, profesionalismul şi autenticitatea pot exprima diferenţa între "ce fac" şi "ce sunt", ajutând la subsumarea lor la contextul mai larg al devenirii sale ca profesionist în perfect acord cu el însuşi, cum acţionează ca profesionist şi cum se acordează acţiunea lui cu percepţia despre sine şi valorile care o însoţesc. O observare simplistă poate sublinia faptul că în general companiile lasă această importantă misiune - "acordajul"/"fine tuning" - în sarcina managerilor direcţi, departamentul HR împrumutând taskuri mai mult administrative. Se pare că acest cost de companie este simplificat de Coaching, utilizat atunci când este nevoie şi de obicei la nivel individual.


Provocare: În plan psihologic, "a fi autentic" este legat de tine însuţi şi de felul în care te percepi ca fiinţă completă ca să poţi transmite această stare clientului, iar "a fi profi" subînţelege eficienţă şi eficacitate pentru client/celalalt. Te provoc să inversezi paradigma aceasta şi să fii autentic pornind de la ceilalţi şi să fii profi în tine însuţi/însăţi (exigenţa personală în toate domeniile vieţii).

Recompensă: Vei putea experimenta aceste noi dimensiuni ale fiecărei stări: Autenticitate şi Profesionalism. Te vei surprinde prin a gândi mai bine rolul tău în faţa clientului.