Dacă lucrezi în servicii financiare, vei fi absolut interesat de orice informație de natură economică și informațiile Institutului Național de Statistică sunt foarte relevante, mai ales în virtutea autorității cu care sunt transmise.
INS a dat publicității un raport privitor la situația salariilor din octombrie 2012, în care sunt făcute mai multe precizări interesante, printre care și aceea că doar aproximativ 5% din angajați câștigă peste 5000 RON.
Sursă: http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/salarii/salarii-oct2012r.pdf
Atâta vreme cât în ultimile zile informațiile sunt preluate de mai multe medii on-line și nu numai, aceste comunicări ale INS devin relevante în contexte potrivite de business, chiar și acelora care nu urmăresc cu regularitate o structură în informările lor privitoare la situația economică a României. Astfel încât se poate ajunge relativ ușor la analize superficiale și la folosirea acestor informații în mod eronat și preferențial în argumentații, sau, mai rău, în speculații.
De altfel, este ușor de găsit elemente care susțin afirmația de mai sus, pe aceeași pagină a unui cotidian de business existând două informații care se contrazic, dovadă a calității exclusive de informare a cotidianului și nu aceea de orientare a cetățeanului în elementele care reglează mecanismul economic românesc. Acest lucru să-l facă alte instituții, nu presa! (sic)
Toată lumea vorbește de câți bani fac românii, dar puțini sunt cei care vor să le spună românilor la ce le folosește această informație din punct de vedere economic. Poate prea puțini la număr, dar există, iar acest element este important, întrucât ne întărește încrederea că mai există profesioniști adevărați, că mai există pasiune și etică profesională, că mai pot fi găsite modele, poate încă nepervertite.
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta economie. Afișați toate postările
vineri, 26 aprilie 2013
miercuri, 5 septembrie 2012
Națiunea migratorilor
Aproape 215 milioane de oameni, adică 3% din populația lumii, sunt oameni care nu trăiesc în țara în care s-au născut, cam cât o națiune foarte puternică (sursa aici).
Migrația reprezintă o modalitate de reacție la un context social-economic mai puțin favorabil în țara de proveniență. Oportunități de creștere puține sau inexistente, posibilități sociale cu perspectivă de creștere mici, acestea reflectă un sistem incapabil să genereze dezvoltare sustenabilă, mai precis un sistem care nu poate genera coeziune în jurul unor interese majore.
Este un fapt că în alte țări, la aceeași calitate și cantitate a muncii, pot exista beneficii complexe mai mari și condiții superioare de muncă. Problema care este generată în mod implicit este cea legată de contextul cultural care se schimbă, odată cu stilul de viață. Contextul fiind diferit, invariabil va aduce schimbări drastice în socializare sau în felul în care este petrecut timpul liber, ducând la o modificare uneori a valorilor.
Impactul la nivel de finanțe personale se traduce prin reinventarea în materie de cum se alocă banii pe cheltuieli, totul fiind validat de noua economie în care se va desfășura activitatea de acum înainte în țara de adopție.
Este problematic să ne imaginăm că acest fenomen al migrației ar putea deveni mai accentuat, cum ar fi de pildă ca 2 din 3 oameni să se mute în momentul în care apare o oportunitate mai bună în altă parte a globului? De fapt ăsta ar fi un aspect interesant al globalizării, cu implicații culturale dintre cele mai tragice, practic ar fi imposibil să se păstreze caracterul specific diferențiat al fiecărei entități culturale zonale.
Acest aspect, chiar dacă ar rezolva în plan personal la modul ideal oportunitățile financiare, ar contribui la o aplatizare culturală inerentă, poate mai evidentă generațiilor 2 sau 3 de imigranți.
Sau, am putea considera teorie de lucru următorul scenariu:
Toți oamenii care emigrează se organizează într-o entitate de sine stătătoare și încep să pretindă drepturi. Atâta vreme cât pot fi foarte mobili, sunt o forță de muncă extrem de competitivă, întotdeauna mai ieftină. Obțin o formă de autonomie economică, prin care își validează translația, și astfel încep să prezinte coeziune economică, socială și culturală. Și devin organizația cu cel mai interesant profil, la care toți vor vrea să adere la un moment dat. Și uite un studiu de caz de apariție a națiunii migratorilor, care își poate revendica chair rădăcini istorice solide.
Desigur, la ce folosește asemenea exercițiu de creativitate? Poate la cum ar fi să fie posibil experimentarea limitărilor unei societăți care te inhibă să gândești și să poți. Poate la inspirația pentru căutarea unor soluții la situația actuală din multe state. Poate la o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă sau a ceea ce s-ar putea întâmpla.
În situația României, mulți din cei care muncesc în afara granițelor, deși nu sunt formal emigranți, ci doar în practică, mulți din ei au pus un umăr serios la economia țării noastre, prin banii trimiși acasă. Au reușit să determine într-un mod inedit această creștere-influențare, care în mod firesc ar fi trebuit să fie tributară unei excelente administrări interne a economiei. Migratorii sunt practic o dovadă că sistemele economice încă nu și-au epuizat soluțiile, fie ele temporare și neașteptate.
Din păcate nu există un sistem care să echilibreze faptul că o economie pierde și alta câștigă prin emigrarea cetățenilor, există doar aspectul win-lose. Tocmai de aceea perdanții trebuie să înțeleagă cât nu e prea târziu.
***Precizare: în contextul articolului, migrarea trebuie înțeleasă ca mișcarea unei populații, indiferent că se înțelege imigrarea sau emigrarea legală sau ilegală.
Toți oamenii care emigrează se organizează într-o entitate de sine stătătoare și încep să pretindă drepturi. Atâta vreme cât pot fi foarte mobili, sunt o forță de muncă extrem de competitivă, întotdeauna mai ieftină. Obțin o formă de autonomie economică, prin care își validează translația, și astfel încep să prezinte coeziune economică, socială și culturală. Și devin organizația cu cel mai interesant profil, la care toți vor vrea să adere la un moment dat. Și uite un studiu de caz de apariție a națiunii migratorilor, care își poate revendica chair rădăcini istorice solide.
Desigur, la ce folosește asemenea exercițiu de creativitate? Poate la cum ar fi să fie posibil experimentarea limitărilor unei societăți care te inhibă să gândești și să poți. Poate la inspirația pentru căutarea unor soluții la situația actuală din multe state. Poate la o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă sau a ceea ce s-ar putea întâmpla.
În situația României, mulți din cei care muncesc în afara granițelor, deși nu sunt formal emigranți, ci doar în practică, mulți din ei au pus un umăr serios la economia țării noastre, prin banii trimiși acasă. Au reușit să determine într-un mod inedit această creștere-influențare, care în mod firesc ar fi trebuit să fie tributară unei excelente administrări interne a economiei. Migratorii sunt practic o dovadă că sistemele economice încă nu și-au epuizat soluțiile, fie ele temporare și neașteptate.
Din păcate nu există un sistem care să echilibreze faptul că o economie pierde și alta câștigă prin emigrarea cetățenilor, există doar aspectul win-lose. Tocmai de aceea perdanții trebuie să înțeleagă cât nu e prea târziu.
***Precizare: în contextul articolului, migrarea trebuie înțeleasă ca mișcarea unei populații, indiferent că se înțelege imigrarea sau emigrarea legală sau ilegală.
vineri, 31 august 2012
Conspirația mondială validată științific
Dar de data asta au fost niște experți din Elveția care au descoperit, mai precis, demostrează cum lumea economică internațională este dirijată de un număr limitat de corporații, mai exact, de către acționarii acestora. Desigur, nu aș fi luat în calcul genul acesta de informație, însă ea apare într-o publicație de profil dailybusiness.ro (articolul aici), care dă și sursa ei (aici), iar sursa este un studiu care respectă mult din profilul unui studiu academic, bine făcut.
Explicația cum doar un procent foarte mic din oamenii planetei concentrează cele mai multe resurse este mult mai plauzibilă în contextul plasării într-o conspirație universală. Cu atât mai mult cu cât chiar fundamentarea istorică a multor dintre teoriile conspiraționiste este promovată cu asiduitate și găsesc multe dintre ele chiar validare academică, iar în mintea colectivă se inoculează sau revelează aceste idei prin instrumente de mass-spread.
Poate să fie o explicație ce ține de o caracteristică a speciei umane, de a radia în jurul unui singur principiu unitar. În orice caz, asemenea informații propun cel puțin o atitudine, acceptă sau nu, ceea ce poate să transforme în dualitate aproape orice alegere, deși nu există doar 2 variante, iar nuanțele pot cântări mult mai mult.
Pragmatic vorbind, informația, în forma ei brută, poate fi folosită ca atare, adică, cine investește, poate să urmărească ceea ce fac acești exponenți ai teoriei conspirației pentru a câștiga bani într-o măsură mai mare sau mai mică. Filosofic vorbind, informația poate fi întoarsă pe toate părțile și cercetată cu toate implicațiile posibile, în toate domeniile vieții.
A alege să pui umărul la un sistem economic care se dovedește în diferite contexte benefic și în altele falimentar, a-l împrumuta pentru a-ți satisface nevoi pe termen scurt sau lung (rafinate tot de acest sistem) sau a alege să redescoperi principiile vieții și redefinirea ei, inclusiv în expresia ei economică. Dar între timp, este inevitabil să trăim. Aceasta este o perspectivă propusă de acest tip de informații despre conspirații mondiale economice.
Explicația cum doar un procent foarte mic din oamenii planetei concentrează cele mai multe resurse este mult mai plauzibilă în contextul plasării într-o conspirație universală. Cu atât mai mult cu cât chiar fundamentarea istorică a multor dintre teoriile conspiraționiste este promovată cu asiduitate și găsesc multe dintre ele chiar validare academică, iar în mintea colectivă se inoculează sau revelează aceste idei prin instrumente de mass-spread.
Poate să fie o explicație ce ține de o caracteristică a speciei umane, de a radia în jurul unui singur principiu unitar. În orice caz, asemenea informații propun cel puțin o atitudine, acceptă sau nu, ceea ce poate să transforme în dualitate aproape orice alegere, deși nu există doar 2 variante, iar nuanțele pot cântări mult mai mult.
Pragmatic vorbind, informația, în forma ei brută, poate fi folosită ca atare, adică, cine investește, poate să urmărească ceea ce fac acești exponenți ai teoriei conspirației pentru a câștiga bani într-o măsură mai mare sau mai mică. Filosofic vorbind, informația poate fi întoarsă pe toate părțile și cercetată cu toate implicațiile posibile, în toate domeniile vieții.
A alege să pui umărul la un sistem economic care se dovedește în diferite contexte benefic și în altele falimentar, a-l împrumuta pentru a-ți satisface nevoi pe termen scurt sau lung (rafinate tot de acest sistem) sau a alege să redescoperi principiile vieții și redefinirea ei, inclusiv în expresia ei economică. Dar între timp, este inevitabil să trăim. Aceasta este o perspectivă propusă de acest tip de informații despre conspirații mondiale economice.
miercuri, 20 iunie 2012
Banii... Pro și Contra
Știm că se poate. Nu este singurul exemplu de acest gen, dar cu siguranță este unul care înconjoară mapamondul. Și este o modalitate practic exprimată de Cum să?... nu folosești singura marfă a lumii contemporane care contează cel mai mult: banii.
Într-un articol trecut am pus povestea doamnei Heidemarie Scherwmer (reluată de curând în presă de internet) în contextul mai larg al dependenței de cumpărături, prin extensie în contextul nevoii patologice de bani, ca un contraexemplu de studiat și de meditat.
Mulți vorbesc despre o nouă economie. Este greu de gândit acest lucru. Interesele sunt atât de mari încât focusul pe rezolvarea unor probleme punctuale este mai puternic decât dorința filosofică de a trata o problemă de fond: lăcomia omului. Heidemarie poate fi expresia acestei idei din urmă, exponentul unei simplități în care nici măcar nevoile primare din factorii lui Herzberg nu mai prezintă aceeași definiție. Este o persoană pe care nu știi cum s-o abordezi, caută de mâncare în piață, dar nu se cosideră om al străzii, nu are o casă proprie, dar nu duce lipsă de o locuință (fie ea temporară), primește haine pe care mai apoi le donează la sfârșitul sezonului, și cu siguranță face o serie de alte lucruri caresunt fascinante pentru omul modern și care pot fi un subiect funky de discuție la un pahar de whisky pentru niște corporatiști.
Heidemarie contrazice acea motivație primară a oricărui angajat și afacerist: bani pentru a-și realiza visele, în esență legate de dobândirea a cât mai mulți bani pentru a-ți putea permite lucruri mai multe și mai scumpe. De obicei, banii vin și cu putere, ceea ce completează în mod academic, programatic și progresist un personaj pe care la început îl uram, îl invidiam, dar ne doream să fim în locul lui sau măcar în lumea lui, omul bogat.
Heidemarie dovedește că energia poate fi focalizată și concentrată și pe altceva decât pe bani sau pe ceva care se fundamentează pe bani și face acest lucru fără resentiment, cel puțin asta reiese din exemplul stilului său de viață, fără resentiment față de oamenii din jur, care o aprobă, dar care doar o sprijină. Este ceea ce unii numesc a trata boala și a nu desconsidera bolnavul pentru că nu a avut grijă să nu se îmbolnăvească. Asta face Heidemarie.
Desigur, această doamnă poate fi capătul celor mai multe joburi din domeniul financiar, ceea ce înseamnă ... mulți oameni. Acest lucru ar însemna ca un set foarte important de relații și interrelaționări stabilite cu eforturi și cu foarte mult timp și energie consumate să fie spulberat pur și simplu. Pare imposibil să ștergi cu buretele munca de o viață pentru unii, eforturi care au costat foarte mult în plan personal și profesional. Pentru ca acest alucru să funcționeze în felul ăsta, trebuie ca totul să vină foarte natural; adică tot mai mulți oameni să adere la stilul de viață al lui Heidemarie sau unul similar și restul să înceapă să devină din ce în ce mai puțin interesant astfel încât să se desfășoare o tranziție dinspre industria financiară către zona aceasta mai personală a schimbului de nevoi.
A propos,
o știre de săptămâna trecută din media rostea articulat că în Spania s-au creat deja comunități cu aceleași principii care folosesc tranzacția de timp ca monedă de schimb, fiecare având o altă preocupare și abilitate, practic făcând schimb de servicii, un troc în care valoarea serviciului poate să fie sau nu relevantă, în schimb finalitatea este că fiecare își rezolvă problema și își satisface nevoia, fără a folosi banii ca intermediari și judecători.
Pănă la urmă, noi ne creăm realitatea. Este un aspect al adeziunii, e o problemă de alegere, o chestiune de liber arbitru. A cântări argumente cantitativ înseamnă a elimina șansa unei alegeri libere. A cântări calitativ înseamnă acum să te alături lui Don Quijote.
Tough choice!
Din categoria despre acest subiect, te mai poate interesa să citești pe acest blog:
Cum să cumperi sănătosMomentul care te definește
Mituri despre economie
Într-un articol trecut am pus povestea doamnei Heidemarie Scherwmer (reluată de curând în presă de internet) în contextul mai larg al dependenței de cumpărături, prin extensie în contextul nevoii patologice de bani, ca un contraexemplu de studiat și de meditat.
Mulți vorbesc despre o nouă economie. Este greu de gândit acest lucru. Interesele sunt atât de mari încât focusul pe rezolvarea unor probleme punctuale este mai puternic decât dorința filosofică de a trata o problemă de fond: lăcomia omului. Heidemarie poate fi expresia acestei idei din urmă, exponentul unei simplități în care nici măcar nevoile primare din factorii lui Herzberg nu mai prezintă aceeași definiție. Este o persoană pe care nu știi cum s-o abordezi, caută de mâncare în piață, dar nu se cosideră om al străzii, nu are o casă proprie, dar nu duce lipsă de o locuință (fie ea temporară), primește haine pe care mai apoi le donează la sfârșitul sezonului, și cu siguranță face o serie de alte lucruri caresunt fascinante pentru omul modern și care pot fi un subiect funky de discuție la un pahar de whisky pentru niște corporatiști.
Heidemarie contrazice acea motivație primară a oricărui angajat și afacerist: bani pentru a-și realiza visele, în esență legate de dobândirea a cât mai mulți bani pentru a-ți putea permite lucruri mai multe și mai scumpe. De obicei, banii vin și cu putere, ceea ce completează în mod academic, programatic și progresist un personaj pe care la început îl uram, îl invidiam, dar ne doream să fim în locul lui sau măcar în lumea lui, omul bogat.
Heidemarie dovedește că energia poate fi focalizată și concentrată și pe altceva decât pe bani sau pe ceva care se fundamentează pe bani și face acest lucru fără resentiment, cel puțin asta reiese din exemplul stilului său de viață, fără resentiment față de oamenii din jur, care o aprobă, dar care doar o sprijină. Este ceea ce unii numesc a trata boala și a nu desconsidera bolnavul pentru că nu a avut grijă să nu se îmbolnăvească. Asta face Heidemarie.
Desigur, această doamnă poate fi capătul celor mai multe joburi din domeniul financiar, ceea ce înseamnă ... mulți oameni. Acest lucru ar însemna ca un set foarte important de relații și interrelaționări stabilite cu eforturi și cu foarte mult timp și energie consumate să fie spulberat pur și simplu. Pare imposibil să ștergi cu buretele munca de o viață pentru unii, eforturi care au costat foarte mult în plan personal și profesional. Pentru ca acest alucru să funcționeze în felul ăsta, trebuie ca totul să vină foarte natural; adică tot mai mulți oameni să adere la stilul de viață al lui Heidemarie sau unul similar și restul să înceapă să devină din ce în ce mai puțin interesant astfel încât să se desfășoare o tranziție dinspre industria financiară către zona aceasta mai personală a schimbului de nevoi.
A propos,
o știre de săptămâna trecută din media rostea articulat că în Spania s-au creat deja comunități cu aceleași principii care folosesc tranzacția de timp ca monedă de schimb, fiecare având o altă preocupare și abilitate, practic făcând schimb de servicii, un troc în care valoarea serviciului poate să fie sau nu relevantă, în schimb finalitatea este că fiecare își rezolvă problema și își satisface nevoia, fără a folosi banii ca intermediari și judecători.
*****
Pănă la urmă, noi ne creăm realitatea. Este un aspect al adeziunii, e o problemă de alegere, o chestiune de liber arbitru. A cântări argumente cantitativ înseamnă a elimina șansa unei alegeri libere. A cântări calitativ înseamnă acum să te alături lui Don Quijote.
Tough choice!
Din categoria despre acest subiect, te mai poate interesa să citești pe acest blog:
Cum să cumperi sănătosMomentul care te definește
Mituri despre economie
luni, 28 martie 2011
De ce iese România din recesiune?
"Indicatorii privind economia României sunt aproape universali pozitivi." Afirmaţia aparţine lui Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI la Bucureşti, care şi-a exprimat concluziile despre ieşirea ţării noastre din criza financiară.
Producţia industrială are o creştere robustă, evoluţia exporturilor este pe plus, vânzările din retail recâştigă teren şi încrederea consumatorului s-a stabilizat, au fost câteva precizări ale lui Franks.
De asemenea, el estimează că trimestrele lui 2011 vor fi peste cele din 2010, astfel încât se va putea constata la sfârşitul anului o creştere importantă a economiei, de 1,5%, iar pe la jumătatea anului oamenii vor percepe deja schimbarea în bine a situaţiei economice.
Se pare că 13 mai, ziua în care va apărea concluzia INS despre PIB-ul pe primul trimestru, este o dată cu ecouri anticipate.
Cu toate acestea, constanta din toate acestea va rămâne interesul ca lucrurile să meargă bine la nivel micro, însă este important ca această dorinţă să animeze un spirit constructiv al antreprenorului român, astfel încât fundamentul oricărei creşteri economice să pornească firesc de la o bază ideatică solidă.
Deciziile politice care vin să susţină acest spirit sunt de bun augur, deşi confiscarea politică a unui efort conjugat de un asemenea calibru va rămâne o tentaţie, indiferent de cât de reală a fost sau nu contribuţia.
Producţia industrială are o creştere robustă, evoluţia exporturilor este pe plus, vânzările din retail recâştigă teren şi încrederea consumatorului s-a stabilizat, au fost câteva precizări ale lui Franks.
De asemenea, el estimează că trimestrele lui 2011 vor fi peste cele din 2010, astfel încât se va putea constata la sfârşitul anului o creştere importantă a economiei, de 1,5%, iar pe la jumătatea anului oamenii vor percepe deja schimbarea în bine a situaţiei economice.
Se pare că 13 mai, ziua în care va apărea concluzia INS despre PIB-ul pe primul trimestru, este o dată cu ecouri anticipate.
*****
Cu toate acestea, constanta din toate acestea va rămâne interesul ca lucrurile să meargă bine la nivel micro, însă este important ca această dorinţă să animeze un spirit constructiv al antreprenorului român, astfel încât fundamentul oricărei creşteri economice să pornească firesc de la o bază ideatică solidă.
Deciziile politice care vin să susţină acest spirit sunt de bun augur, deşi confiscarea politică a unui efort conjugat de un asemenea calibru va rămâne o tentaţie, indiferent de cât de reală a fost sau nu contribuţia.
joi, 3 martie 2011
46% vs 4%
Măsurile pe care le văd românii pentru ieşirea din criză dovedesc nivelul de conştienţă al situaţiei şi efortul pe care îl implică, totodată (la limita aprecierii sociologice) asumarea posibilă a direcţiei pe care ei o văd.
Educaţia este cheia principală, văzută ca sistem de educaţie, dar şi ca pregătire profesională. Apoi, stimularea spiritului antreprenorial, care se face simţit la români, este o altă parte a soluţiei. Investiţiile în infrastructură şi mărirea numărului de ore de muncă vin să completeze scenariul.
Ceea ce este uimitor este că doar 4% din români sunt de părere că economia merge bine, iar 46% dintre români spun că sunt mulţumiţi de viaţa lor actuală.
4% vs 46%!
Educaţia este cheia principală, văzută ca sistem de educaţie, dar şi ca pregătire profesională. Apoi, stimularea spiritului antreprenorial, care se face simţit la români, este o altă parte a soluţiei. Investiţiile în infrastructură şi mărirea numărului de ore de muncă vin să completeze scenariul.
Ceea ce este uimitor este că doar 4% din români sunt de părere că economia merge bine, iar 46% dintre români spun că sunt mulţumiţi de viaţa lor actuală.
4% vs 46%!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)