Într-un articol trecut am pus povestea doamnei Heidemarie Scherwmer (reluată de curând în presă de internet) în contextul mai larg al dependenței de cumpărături, prin extensie în contextul nevoii patologice de bani, ca un contraexemplu de studiat și de meditat.
Mulți vorbesc despre o nouă economie. Este greu de gândit acest lucru. Interesele sunt atât de mari încât focusul pe rezolvarea unor probleme punctuale este mai puternic decât dorința filosofică de a trata o problemă de fond: lăcomia omului. Heidemarie poate fi expresia acestei idei din urmă, exponentul unei simplități în care nici măcar nevoile primare din factorii lui Herzberg nu mai prezintă aceeași definiție. Este o persoană pe care nu știi cum s-o abordezi, caută de mâncare în piață, dar nu se cosideră om al străzii, nu are o casă proprie, dar nu duce lipsă de o locuință (fie ea temporară), primește haine pe care mai apoi le donează la sfârșitul sezonului, și cu siguranță face o serie de alte lucruri caresunt fascinante pentru omul modern și care pot fi un subiect funky de discuție la un pahar de whisky pentru niște corporatiști.
Heidemarie contrazice acea motivație primară a oricărui angajat și afacerist: bani pentru a-și realiza visele, în esență legate de dobândirea a cât mai mulți bani pentru a-ți putea permite lucruri mai multe și mai scumpe. De obicei, banii vin și cu putere, ceea ce completează în mod academic, programatic și progresist un personaj pe care la început îl uram, îl invidiam, dar ne doream să fim în locul lui sau măcar în lumea lui, omul bogat.
Heidemarie dovedește că energia poate fi focalizată și concentrată și pe altceva decât pe bani sau pe ceva care se fundamentează pe bani și face acest lucru fără resentiment, cel puțin asta reiese din exemplul stilului său de viață, fără resentiment față de oamenii din jur, care o aprobă, dar care doar o sprijină. Este ceea ce unii numesc a trata boala și a nu desconsidera bolnavul pentru că nu a avut grijă să nu se îmbolnăvească. Asta face Heidemarie.
Desigur, această doamnă poate fi capătul celor mai multe joburi din domeniul financiar, ceea ce înseamnă ... mulți oameni. Acest lucru ar însemna ca un set foarte important de relații și interrelaționări stabilite cu eforturi și cu foarte mult timp și energie consumate să fie spulberat pur și simplu. Pare imposibil să ștergi cu buretele munca de o viață pentru unii, eforturi care au costat foarte mult în plan personal și profesional. Pentru ca acest alucru să funcționeze în felul ăsta, trebuie ca totul să vină foarte natural; adică tot mai mulți oameni să adere la stilul de viață al lui Heidemarie sau unul similar și restul să înceapă să devină din ce în ce mai puțin interesant astfel încât să se desfășoare o tranziție dinspre industria financiară către zona aceasta mai personală a schimbului de nevoi.
A propos,
o știre de săptămâna trecută din media rostea articulat că în Spania s-au creat deja comunități cu aceleași principii care folosesc tranzacția de timp ca monedă de schimb, fiecare având o altă preocupare și abilitate, practic făcând schimb de servicii, un troc în care valoarea serviciului poate să fie sau nu relevantă, în schimb finalitatea este că fiecare își rezolvă problema și își satisface nevoia, fără a folosi banii ca intermediari și judecători.
*****
Pănă la urmă, noi ne creăm realitatea. Este un aspect al adeziunii, e o problemă de alegere, o chestiune de liber arbitru. A cântări argumente cantitativ înseamnă a elimina șansa unei alegeri libere. A cântări calitativ înseamnă acum să te alături lui Don Quijote.
Tough choice!
Din categoria despre acest subiect, te mai poate interesa să citești pe acest blog:
Cum să cumperi sănătosMomentul care te definește
Mituri despre economie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu