Tinerii în câmpul muncii

Există 2 categorii de tineri care nu se încadrează în tipare comune şi merită acum atenţia în legătură cu activitatea prestată la locul de muncă: cei care au reuşit într-un timp foarte scurt să ardă etape şi să ajungă din punct de vedere profesional pe ultimile trepte şi cei care au pregătire şi îşi caută un loc de muncă, lipsiţi fiind de condiţii "obiective" de piaţă.

Angajatorul vrea ca tinerii proaspăt angajaţi să dovedească proactivitate şi flexibilitate şi în acelaşi timp să înveţe de la cei mai "vechi" cu experienţă, dar "stând în banca lor". Deşi îşi caută de lucru de mai bine de un an de zile, tinerii absolvenţi nu-şi găsesc de muncă, în multe cazuri motivaţia fiind crearea artificială a locurilor în cadrul facultăţii şi neconcordanţa cu pieţa forţei de muncă.

Cu toate că anii trecuţi au existat oportunităţi extraordinare care au făcut posibilă promovarea tinerilor sub 30 de ani în poziţii manageriale de top, acest fenomen a adus cu el şi o hibă, anume, felul în care acest tip de top-management se impune şi relaţionează cu subordonaţii care au experienţă în companie şi au vârsta, în multe cazuri, aproape de două ori mai mare. Pot fi identificate trei tipuri de situaţii: inhibiţie ("paralizie de idei"), reacţie (concedieri), pasivitate ("ştiu eu ce trebuie făcut").

*****

De cele mai multe ori pentru cei la început de drum există o serie de joburi pe poziţii de linie întâi, care să le folosească abilităţile personale, independent de competenţele dobândite prin anii de studii, companiile asigurând aproape de fiecare dată un training specific pe task/activitate, iar în timp contribuind la o carieră profesională într-un domeniu diferit de interesul iniţial. Putem considera acest fenomen un fel de reconversie profesională "avant la lettre".

Pentru managerii foarte tineri, care prin conjunctura potrivită au promovat "arzând etape", comunicarea descendentă şi chiar cu colegi de pe acelaşi nivel poate întâmpina obstacole, ele însele însemnând alte etape care trebuie depăşite accelerat. Soluţii funcţionale există şi pot fi create relativ uşor. Mai important va fi însă ca leadershipul pe care îl va folosi top-managerul să fie potrivit şi să genereze valoare, viziune şi coeziune în jurul lui.

Departamentele de Resurse Umane vor face de acum înainte managementul carierei angajaţilor, fie ei în oricare tabără, inclusiv cele de mai sus. Este o soluţie de bun simţ şi care are intensitatea pe care o generează un lucru de valoare.

Pieţele financiare continuă să se comprime!

Evenimentele grave care par să nu se mai termine în Japonia au lovit inevitabil şi în Bursa de la Tokio, 10,6% fiind un minus de 2 zile puternic care nu a mai fost văzut din 1987. Yenul s-a depreciat, obligaţiunile de stat au dobândit randamente crescătoare, ca urmare a deprecierii acute a acţiunilor. Volumele tranzacţionate au atins aproape 20% la prima categorie a bursei, un nivel care a depăşit până şi pe cel înregistrat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
În Europa, bursa germană a fost cel mai atinsă de situaţie, înregistrând scădere de peste 4% la jumătatea şedinţei de tranzacţionare. (informaţii preluate din ZF)

În fondurile de investiţii administrate prin companiile de asigurări prin programe de tip Unit-Linked efectul va fi acelaşi, de scădere, pentru acele programe care merge cu preponderenţă în investiţii pe acţiuni.
Faptul că preţul unităţii se micşorează poate să însemne 2 oportunităţi, speculate încă de la începutul crizei din Japonia:
1. vânzarea contului din fondul pe acţiuni şi mutarea lui pe un fond cu preponderenţă în obligaţiuni.
2. când criza va fi atins un minus absolut, cumpărarea de unităţi în fondurile pe acţiuni, dar cu perspectivă pe termen scurt.

Consultantul tău îţi poate da informaţii actualizate despre când este momentul potrivit pentru asemenea mutări pentru programele de tip Unit-Linked.
Este momentul să îi dai un telefon, dacă el nu te-a contactat până acum.

Business european în creştere

Europa Centrală şi de Est redevine atractivă ca piaţă de investiţii în asigurări întrucât preţul pe acţiune al companiilor de asigurări din zonă reîncepe să crească, pe fondul unui potenţial de creştere foarte mare, susţinut de câteva elemente: bună poziţionare geografică, îmbunătăţirea mediului de afaceri, ridicarea gradului de penetrare pe piaţa de profil.

Zona Euro a marcat în 2010 o mărire a PIB-ului, fapt care a dus la creşterea indicelui Dow Jones Euro Stoxx. Segmentul asigurărilor de viaţă a avut rezultate foarte bune, subliniind conştientizarea populaţiei pe nevoile de protecţie financiară şi economisire pe fondul crizei şi efectelor ei.

Companiile de asigurare au un grad de penetrare mare în Europa de Vest, pe când în Europa Centrală şi de Est piaţa se dovedeşte a fi neomogenă, cu variaţii importante (România, Serbia şi Turcia  - sub 2%, Cehia 4%).

Aprecierile aparţin lui Christoph SCHULTES.


Concluzii pentru spaţiul românesc:

1. Piaţa asigurărilor rămâne atractivă pentru investitori întrucât există potenţial foarte mare, în România pe timp de criză făcându-şi apariţia şi companii multinaţionale puternice, care investesc în piaţa românească. 
2. Consultantul poate să fructifice această oportunitate, deşi există semne de stagnare la nivel local, putându-şi fundamenta motivaţia pentru o carieră în domeniu şi pe nişte analize obiective, adăugate la cele personale.
3. Clientul, beneficiarul final, are de câştigat întrucât vor fi ofertări multiple şi raportul calitate-preţ se va îmbunătăţi, nivelul serviciilor îmbnătăţindu-se considerabil.

“În 2010 ar fi putut fi mai rău, dar n-a fost!”

Există lucruri bune la 2010 în ceea ce priveşte piaţa asigurărilor din România: nu s-au consemnat falimente sau restructurări masive, salariile nu au mai crescut, iar profesioniştii domeniului au renunţat la a mai „schimba stăpânirea”, apoi au fost eficientizate bugetele administrative, existând oportunităţi serioase de dezvoltare în teritoriu favorizate de cheltuieli reduse cu imobiliarele.

Rămân atuurile pieţei în continuare, însă greu de obiectivat: experienţă de lungă durată şi variată a asigurătorilor şi a brokerilor internaţionali prezenţi la noi, infuzie considerabilă de capital în companiile locale, maturizarea jucătorilor locali, alinierea cadrului legislative la reglementările UE, produse de asigurare foarte variate şi numeroase.

O piaţă, care este influenţată direct de un risc politic ce nu se diminuează, întrucât deciziile întârzie şi acţiunea lipseşte, care trăieşte şi se dezvoltă în mediul economic fragilizat de cel politic face ca investitorii străini să fie mai atenţi cu investiţiile în România pentru 2011.

O idee notabilă este că impactul pozitiv al redresării economice din anul următor, în speranţa că va apărea, se va resimţi în piaţa asigurărilor cu un decalaj de 1 an, ceea ce face ca asigurările să fie atractive ca domeniu abia în perspectivă.

O oportunitate interesantă se va dovedi creşterea calităţii distribuţiei către persoane fizice prin profesionalizarea consultanţilor şi agenţilor, provocare care va dicta o modificare a strategiei departamentelor de distribuţie şi a departamentului de HR.

Provocarea pentru (tine) piaţa asigurărilor este sintetizată de Cristian Constantinescu (Preşedinte, UNSAR):  Ce soluţii de creştere a volumului de new business ai în vedere pentru 2011? Ce segmente pe care poţi acţiona prudent şi profitabil vei putea folosi ca oportunitate şi ce momente potrivite vor exista?

Pentru aspectele negative ale subiectului, dar şi pentru varianta extinsă a celor pozitive:

http://www.primm.ro/analiza-swot--a-fost-2010--urmeaza-2011_468.html