Din ciclul Cum să? face parte și această postare.
Cum să faci să te descurci în România de azi, în context financiar. Isărescu, pe care îl apreciez după rezultate și reputație, zice că pentru a supraviețui, trebuie să fentezi fiscalitatea (articol sursă aici). Desigur, dăm prezumția circumstanței politice și sociale, dar recunoaștem și autoritatea poziției și mai cunoaștem și experiența istoriei post-decembriste.
Și, totuși, eu cu cine votez? Întotdeauna îmi place cum sună asta. Caragialesc total. Debusolarea politică și socială duce mai grav, poate, la cea existențială. Așa nu se mai poate!, și schimbarea toposului rămâne o constantă dorință de împlinire pe care o parte din români o practică din aceleași motive, poate nu cu aceleași modalități de alienare națională.
Și ce să fac? Mai precis, ce anume pot face ca să-mi fie bine? Ce să muncesc? Că și profesorii mor mai repede, zic unele statistici (articol sursă aici), și oricum nu merită că e bătaie de cap și se plătește puțin. Iar despre pensie, nici nu se pune problema să mă gândesc. Întreabă oamenii din asigurări și îți vor confirma că discută mult mai greu despre acest subiect, dacă nu-și selectează bine clienții.
A dori sau nu România pițipoancelor și a băieților de bani gata. A dori să ai bani repede și mulți, fără griji și responsabilități. Desigur, la asta m-am referit! Căci lumea e plină de griji, iar unii știu să exploateze mediatic până și pariul pe scădere (a se identifica personajul Roubini și ale lui profeții documentate, articol aici).
Cum să? devine o întrebare și o rubrică pe care o căutăm cu înverșunare atunci când valorile ne sunt zdruncinate sau șubrezite și când suntem sufocați de căldura zilei. Cauți un Tips and Tricks care să rezolve simplu și eficient totul, atunci când amalgamul de informații senzoriale este grămădit din destul pe tine și pe ai tăi.
Singurele care organizează totul în viața noastră sunt valorile personale. Cum le identificăm? Cum ni le construim? Cum ni le asumăm? Cum ni le rafinăm? Cum le schimbăm? Cum mai folosim și alte întrebări în legătură cu ele: de ce, când, ce, unde? Suntem într-o eră în care Spiritualul nostru, înțeles în sens mai larg, este singurul capabil să regleze temperatura noastră, singurul dotat cu discernământ în a organiza toate.
Înapoi la Valori!
miercuri, 25 iulie 2012
marți, 24 iulie 2012
Să vindem! Asigurări de Viață!
Adică, Administrarea Procesului de Vânzare de către Consultantul Financiar din asigurări.
Activitatea de Consultant Financiar este o activitate de vânzări. Atâta vreme cât încă nu există un portofoliu de clienți, cu atât mai mult activitățile Consultanților se subscriu procesului de vânzare.
Mai precis, Consultantul Financiar va avea ca preocupare continuă prima activitate importantă, Prospectarea. Este etapa fără de care nu poate fi pornit procesul de vânzare. Este etapa în care Consultantul identifică acei potențiali clienți, adică oamenii care prezintă elemente de bază pentru ca o vânzare să fie posibilă: nevoia de produsul de asigurare și posibilitatea de a plăti pentru el. Celelalte aspecte, starea de sănătate și accesibilitatea, sunt de asemenea importante. Desigur, toate aceste criterii trebuie întrunite cumulativ. De asemenea, în această etapă a Prospectării, apare și orientarea către o piață specifică, în concordanță cu profilul Consultantului.
După ce s-a ajuns la o listă de potențiali clienți, urmatoarea activitate în administrare este Abordarea Telefonică, făcută după o serie de reguli care să eficientizeze această etapă, astfel încât obiectivul de a stabili o întâlnire de Vânzare (descrisă mai departe) să fie atins repede.
Eeeh, abia acum începi să te numești Consultant Financiar, abia când te găsești în fața clientului și începi să transpiri și să faci eforturi să-ți aduci aminte ce ai învățat la training, asta în cazul în care nu ai un coleg cu mai multă experiență cu tine. Adică, Prima întâlnire, adică primul contact față în față cu clientul în care identifici nevoi specifice la care poți răspunde cu o soluție obiectivată într-o asigurare de viață cu diverse valențe (de diferite tipuri; mda, să știți că există mai multe tipuri de asigurări de viață, sic!). Există multe scripturi în care se face această primă întâlnire, dar aproape toate suportă o structură clasică de vânzare servicii, structură bazată în primul rând pe comunicarea care stabilește încredere, fără de care nu se derulează întâlnirea, dar și profesionalismul pe care îl reprezinți măcar (compania, industria, echipa, experiența personală). Sintetic afirmat, întâlnirea de identificare nevoi, căci așa mai poartă numele această primă întâlnire, presupune stabilirea unui rapport (a se înțelege în engleză), a unei relații, care să facă posibilă exercitarea profesionalismului meseriei și eficiența soluțiilor generate. E mult mai simplu decât pare!
Cu datele strânse de la client, Consultantul va construi o soluție complexă, de obicei una care cuprinde integral toate nevoile clientului și pe care le poate satisface serviciile companiei, indiferent de cost, la care adaugă o soluție care să împace și disponibilitatea clientului de a plăti și nevoia sa.
Desigur, soluția construită se prezintă abia în întâlnirea următoare. De obicei, la această întâlnire se și semnează cererea și se întocmește documentația aferentă.
(va urma...)
Activitatea de Consultant Financiar este o activitate de vânzări. Atâta vreme cât încă nu există un portofoliu de clienți, cu atât mai mult activitățile Consultanților se subscriu procesului de vânzare.
Mai precis, Consultantul Financiar va avea ca preocupare continuă prima activitate importantă, Prospectarea. Este etapa fără de care nu poate fi pornit procesul de vânzare. Este etapa în care Consultantul identifică acei potențiali clienți, adică oamenii care prezintă elemente de bază pentru ca o vânzare să fie posibilă: nevoia de produsul de asigurare și posibilitatea de a plăti pentru el. Celelalte aspecte, starea de sănătate și accesibilitatea, sunt de asemenea importante. Desigur, toate aceste criterii trebuie întrunite cumulativ. De asemenea, în această etapă a Prospectării, apare și orientarea către o piață specifică, în concordanță cu profilul Consultantului.
După ce s-a ajuns la o listă de potențiali clienți, urmatoarea activitate în administrare este Abordarea Telefonică, făcută după o serie de reguli care să eficientizeze această etapă, astfel încât obiectivul de a stabili o întâlnire de Vânzare (descrisă mai departe) să fie atins repede.
Eeeh, abia acum începi să te numești Consultant Financiar, abia când te găsești în fața clientului și începi să transpiri și să faci eforturi să-ți aduci aminte ce ai învățat la training, asta în cazul în care nu ai un coleg cu mai multă experiență cu tine. Adică, Prima întâlnire, adică primul contact față în față cu clientul în care identifici nevoi specifice la care poți răspunde cu o soluție obiectivată într-o asigurare de viață cu diverse valențe (de diferite tipuri; mda, să știți că există mai multe tipuri de asigurări de viață, sic!). Există multe scripturi în care se face această primă întâlnire, dar aproape toate suportă o structură clasică de vânzare servicii, structură bazată în primul rând pe comunicarea care stabilește încredere, fără de care nu se derulează întâlnirea, dar și profesionalismul pe care îl reprezinți măcar (compania, industria, echipa, experiența personală). Sintetic afirmat, întâlnirea de identificare nevoi, căci așa mai poartă numele această primă întâlnire, presupune stabilirea unui rapport (a se înțelege în engleză), a unei relații, care să facă posibilă exercitarea profesionalismului meseriei și eficiența soluțiilor generate. E mult mai simplu decât pare!
Cu datele strânse de la client, Consultantul va construi o soluție complexă, de obicei una care cuprinde integral toate nevoile clientului și pe care le poate satisface serviciile companiei, indiferent de cost, la care adaugă o soluție care să împace și disponibilitatea clientului de a plăti și nevoia sa.
Desigur, soluția construită se prezintă abia în întâlnirea următoare. De obicei, la această întâlnire se și semnează cererea și se întocmește documentația aferentă.
(va urma...)
luni, 23 iulie 2012
Hiperspecializarea...
După ce că e viața complicată, noi reușim să-i dăm un farmec aparte, aducând și dezvoltând nuanțe care ne fac, dacă lucrăm în același domeniu, să nu avem nici pe departe ceva în comun, nici măcar interes. Asta face hiperspecializarea. Așa se face că tot Consultant Financiar se cheamă și cel care promovează un credit bancar și cel care vinde o asigurare de viață și cel care consiliază o mare fuziune.
Am avut în permanență curiozitatea de a afla despre toți cei care apar pe la TV sau în presa scrisă și poartă sub nume titulatura de Consultant Financiar. Nu de puține ori am avut surpriza să descopăr niște oameni care se subsumează ideii de consultanță, însă îi servesc doar pe un segment foarte îngust.
Pe de altă parte, e mult mai eficient să faci bine o treabă la care te pricepi, decât să faci taskuri noi tot timpul. Da, știm, nu e vorba de a te dezvolta ca om, ci de a fi profitabil pentru cineva/ceva într-un context specific profesional. Și să faci ceea ce știi cât de bine poți. Așa apar somitățile din diferite domenii, prin dedicare în timp, intensitate și energie.
Financial Advisor, așa cum există afară, este poate ceea ce încearcă și organismele din România să facă din această activitate. Este drept că înțelesul de vânzător la noi în România a fost favorizat de contextul de țară în curs de dezvoltare, cum zic unii că am fi, în care cu un minimum de training și pe o nișă de piață diferite grupuri financiare legitimează o serie de indivizi să le promoveze serviciile. Ceea ce ar trebui să înțelegem prin această titulatură de Consultant Financiar, în sensul mai larg de activitate de masă, de job, de loc de muncă, ar putea avea legătură cu un profesionist instruit în toate ariile financiare ale vieții și care poate identifica nevoi și oferi soluții pertinente și complete la toate implicațiile financiare care pot fi legate de, hai să spunem, bugetul familiei.
Am avut în permanență curiozitatea de a afla despre toți cei care apar pe la TV sau în presa scrisă și poartă sub nume titulatura de Consultant Financiar. Nu de puține ori am avut surpriza să descopăr niște oameni care se subsumează ideii de consultanță, însă îi servesc doar pe un segment foarte îngust.
Pe de altă parte, e mult mai eficient să faci bine o treabă la care te pricepi, decât să faci taskuri noi tot timpul. Da, știm, nu e vorba de a te dezvolta ca om, ci de a fi profitabil pentru cineva/ceva într-un context specific profesional. Și să faci ceea ce știi cât de bine poți. Așa apar somitățile din diferite domenii, prin dedicare în timp, intensitate și energie.
Financial Advisor, așa cum există afară, este poate ceea ce încearcă și organismele din România să facă din această activitate. Este drept că înțelesul de vânzător la noi în România a fost favorizat de contextul de țară în curs de dezvoltare, cum zic unii că am fi, în care cu un minimum de training și pe o nișă de piață diferite grupuri financiare legitimează o serie de indivizi să le promoveze serviciile. Ceea ce ar trebui să înțelegem prin această titulatură de Consultant Financiar, în sensul mai larg de activitate de masă, de job, de loc de muncă, ar putea avea legătură cu un profesionist instruit în toate ariile financiare ale vieții și care poate identifica nevoi și oferi soluții pertinente și complete la toate implicațiile financiare care pot fi legate de, hai să spunem, bugetul familiei.
Forex-ul, bată-l vina!
A face bani, mulți bani pe criză financiară poate să sune nerealist cel puțin. Este de bun simț că, atâta vreme cât banii se fac greu, să gândești că la mijloc este o schemă, un aranjament, o fraudă care să avantajeze în mod vădit pe unii în detrimentul altora. De multe ori, de cele mai multe ori, așa este.
Motivele pentru care lucrurile stau astfel pot fi multiple. Dar printre ele, relevant este faptul că oamenii vor să câștige repede din motive personale, de cele mai multe ori determinate de datorii sau de necesități financiare majore. Vor să câștige repede, fără să cântărească implicațiile imediate sau/și pe termen lung. Și în câteva cazuri e posibil să fi încercat niște metode rapide de îmbogățire și să fi eșuat răsunător, în consecință rămânând cu și mai multe datorii, care trebuie stinse la fel de rapid, iar declararea falimentului nu e mereu o soluție viabilă.
Forex-ul, din multe puncte de vedere, face parte din categoria de îmbogățire rapidă descrisă sumar mai sus. Adică, cu o sumă de bani investită, într-o perioadă scurtă de timp, se așteaptă un profit foarte bun. Pitch-ul de sales talk al agentului Forex nu are finalitate și hop! o pierdere importantă în buget, sperăm nu extrem de mare.
De altfel, implicațiile fenomenului Forex sunt analizate și documentate într-un articol pe Wall-Street.ro, unde se discută despre partea gri, aceea în care Vânzările ca departament nu fac decât să forțeze un instrument care nu atinge așteptările cu niciun chip sau doar în cazuri izolate (acei băieți deștepți, nu neapărat cu conotația strict negativă).
Forex-ul, dacă ați avut curiozitatea să participați la o întâlnire cu vreun reprezentant de-al acestei piețe, este compus în foarte mare parte (asta pentru a fi respecta academicul și pentru că nu am răbdare să stau de vorbă cu toate firmele care intermediază Forex în România) din tineri și foarte tineri absolvenți de facultăți, care au nevoie de bani și pot cumpăra foarte ușor un job facil care promite mult în termeni de bani. Doar ce ai de făcut?, dai telefoane (între noi fie vorba, sute de telefoane pe zi), găsești clienți receptivi la ideea de a investi pe termen scurt cu promisiunea unui randament superior sub pretextul unei oportunități nemaiîntâlnite până acum și care expiră... azi.
Este relativ ușor să devii agresiv la telefon. Mai întâi, nu te cunoaște, deci poți pretinde ce vrei tu, chiar și că ești profesionistul pe care îl reclamă scriptul pe care îl citești. Apoi, dacă ai dat câteva sute de telefoane în care ai fost refuzat mai cu eleganță, mai cu agresivitate, începi să reacționezi și tu, adică o iei personal, și atunci te activezi: Stai puțin, adică cum?! Și mai departe este simplu, și cel mai blând om de vânzări devine un pitbull. Mai apoi, când în sfârșit prinzi pe unul care mai vrea să te întâlnești cu el, absolut la firmă la Forex, nu pe terenul clientului, dai în el cu date tehnice ca să probezi că ești profi în investiții sau dă managerul tău care e mai versat, are experiență și poate chiar a făcut și bani din asta.
Modelul de succes este același ca în toate domeniile, profi, îmbrăcat la 12 ace, sofisticat sau nu, nu are timp decât să-ți îndruge oportunitatea de a investi. Ceva a la Boiler Room, filmul. (interesant pentru oamenii de vânzări care dau telefoane de abordare)
O polemică despre cum arată oamenii de vânzări din toate domeniile și despre cum se comportă ei nu-și are o finalitate imediată. Cert este că de cele mai multe ori, acești agenți nu sunt în realitate decât niște tineri infuzați cu foarte multe informații financiare dirijate, cu o imagine de ansamblu puțin eronată, dacă nu rău intenționată.
Referitor la Forex ca fenomen cu implicații grave puteți citi articolul amintit din Wall-Street.ro.
Cheia este omul care îți vinde ideea și mai puțin riscul. Este vorba despre etică profesională și morală personală. Dar și lăcomia celui care investește fără să se intereseze unde se duc banii lui.
Motivele pentru care lucrurile stau astfel pot fi multiple. Dar printre ele, relevant este faptul că oamenii vor să câștige repede din motive personale, de cele mai multe ori determinate de datorii sau de necesități financiare majore. Vor să câștige repede, fără să cântărească implicațiile imediate sau/și pe termen lung. Și în câteva cazuri e posibil să fi încercat niște metode rapide de îmbogățire și să fi eșuat răsunător, în consecință rămânând cu și mai multe datorii, care trebuie stinse la fel de rapid, iar declararea falimentului nu e mereu o soluție viabilă.
Forex-ul, din multe puncte de vedere, face parte din categoria de îmbogățire rapidă descrisă sumar mai sus. Adică, cu o sumă de bani investită, într-o perioadă scurtă de timp, se așteaptă un profit foarte bun. Pitch-ul de sales talk al agentului Forex nu are finalitate și hop! o pierdere importantă în buget, sperăm nu extrem de mare.
De altfel, implicațiile fenomenului Forex sunt analizate și documentate într-un articol pe Wall-Street.ro, unde se discută despre partea gri, aceea în care Vânzările ca departament nu fac decât să forțeze un instrument care nu atinge așteptările cu niciun chip sau doar în cazuri izolate (acei băieți deștepți, nu neapărat cu conotația strict negativă).
Forex-ul, dacă ați avut curiozitatea să participați la o întâlnire cu vreun reprezentant de-al acestei piețe, este compus în foarte mare parte (asta pentru a fi respecta academicul și pentru că nu am răbdare să stau de vorbă cu toate firmele care intermediază Forex în România) din tineri și foarte tineri absolvenți de facultăți, care au nevoie de bani și pot cumpăra foarte ușor un job facil care promite mult în termeni de bani. Doar ce ai de făcut?, dai telefoane (între noi fie vorba, sute de telefoane pe zi), găsești clienți receptivi la ideea de a investi pe termen scurt cu promisiunea unui randament superior sub pretextul unei oportunități nemaiîntâlnite până acum și care expiră... azi.
Este relativ ușor să devii agresiv la telefon. Mai întâi, nu te cunoaște, deci poți pretinde ce vrei tu, chiar și că ești profesionistul pe care îl reclamă scriptul pe care îl citești. Apoi, dacă ai dat câteva sute de telefoane în care ai fost refuzat mai cu eleganță, mai cu agresivitate, începi să reacționezi și tu, adică o iei personal, și atunci te activezi: Stai puțin, adică cum?! Și mai departe este simplu, și cel mai blând om de vânzări devine un pitbull. Mai apoi, când în sfârșit prinzi pe unul care mai vrea să te întâlnești cu el, absolut la firmă la Forex, nu pe terenul clientului, dai în el cu date tehnice ca să probezi că ești profi în investiții sau dă managerul tău care e mai versat, are experiență și poate chiar a făcut și bani din asta.
Modelul de succes este același ca în toate domeniile, profi, îmbrăcat la 12 ace, sofisticat sau nu, nu are timp decât să-ți îndruge oportunitatea de a investi. Ceva a la Boiler Room, filmul. (interesant pentru oamenii de vânzări care dau telefoane de abordare)
O polemică despre cum arată oamenii de vânzări din toate domeniile și despre cum se comportă ei nu-și are o finalitate imediată. Cert este că de cele mai multe ori, acești agenți nu sunt în realitate decât niște tineri infuzați cu foarte multe informații financiare dirijate, cu o imagine de ansamblu puțin eronată, dacă nu rău intenționată.
Referitor la Forex ca fenomen cu implicații grave puteți citi articolul amintit din Wall-Street.ro.
Cheia este omul care îți vinde ideea și mai puțin riscul. Este vorba despre etică profesională și morală personală. Dar și lăcomia celui care investește fără să se intereseze unde se duc banii lui.
joi, 19 iulie 2012
Înlăturăm clișeele... sau ce?
Dacă ajungem să minimizăm marketingul, înseamnă să minimizăm o resursă importantă de creativitate și totodoată să rămânem cu un produs sau serviciu sec, ce răspunde unei nevoi, dar care nu spune o poveste, și după cum se spune în Filantropica, citez liber: "mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește bani".
Mai mult sau mai puțin, având legătură cu paragraful de mai sus este și un articol din cariereonline.ro (sursa aici), care evidențiază, cu ceva argumentație, cum clișeul modelului de succes nu se susține. Încrederea în sine, căci ea se dovedelte a fi pusă în seama oamenilor de succes, pare să funcționeze mai puțin ăn cazul oamenilor cu adevărat de succes, în orice caz în modalități diferite și nuanțate.
Nu mi-am propus o analiză psihologică sau de altă natură, în schimb raportez cu mult interes cum într-un mediu comun de business aceste clișee de comportament tind să nu mai aibă efect și nici să mai producă impact real, cum de altfel, în alt context, mult mai determinat și mai limitat aceste trăsături clasice ale personajului de succes, vor produce influență și admirație mereu, mai precis limita corporatistă este cea care se lasă determinată de aceste aspecte. Poate și pentru că înseamnă un consum teribil de energie și un efort personal important, de multe ori cu mult mai multe cheltuieli decât într-un business personal. Poate pentru că este vorba de un altfel de set-up mental: a gândi corporatist este diferit de a gândi pentru tine, deși clișeul este că de fapt muncești pentru tine având un partener foarte puternic.
Desigur, corporatist fiind, te vei lupta cu ideea că de fapt aici este lupta cea mare și aici sunt adevăratele șanse și aici se călește profilul de business-man. Probabil un alt clișeu de serviciu.
Ideea de reinventare în business deja a devenit un must ca să supraviețuiești și să poți să aspiri cândva la performanță. În diverse domenii există companii care au produs schimbare prin abordare perspective deiferite, fie asupra activității lor, fie asupra clienților lor, fie asupra unui aspect mic ce a determinat rezultate majore. Deja riscul face parte din peisaj și este tratat chiar profesional, există departament de management al riscului.
În general, corporațiile sunt destul de rigide la asemenea noutăți care vin să spargă niște tipare care funcționează, deși în contexte specifice, pierzând multe resurse pentru recrearea acestor contexte comparativ cu a fi inovatori. Aceste contexte sunt best practice implementat prin proceduri sau circulare, în fine, stat în stat în toată regula. Este mult mai ușor din punct de vedere managerial să gestionezi matematic un proces, decât să fii proactiv. Se folosesc studii de fezabilitate și proiecte pilot, desigur...
Mai mult sau mai puțin, având legătură cu paragraful de mai sus este și un articol din cariereonline.ro (sursa aici), care evidențiază, cu ceva argumentație, cum clișeul modelului de succes nu se susține. Încrederea în sine, căci ea se dovedelte a fi pusă în seama oamenilor de succes, pare să funcționeze mai puțin ăn cazul oamenilor cu adevărat de succes, în orice caz în modalități diferite și nuanțate.
Nu mi-am propus o analiză psihologică sau de altă natură, în schimb raportez cu mult interes cum într-un mediu comun de business aceste clișee de comportament tind să nu mai aibă efect și nici să mai producă impact real, cum de altfel, în alt context, mult mai determinat și mai limitat aceste trăsături clasice ale personajului de succes, vor produce influență și admirație mereu, mai precis limita corporatistă este cea care se lasă determinată de aceste aspecte. Poate și pentru că înseamnă un consum teribil de energie și un efort personal important, de multe ori cu mult mai multe cheltuieli decât într-un business personal. Poate pentru că este vorba de un altfel de set-up mental: a gândi corporatist este diferit de a gândi pentru tine, deși clișeul este că de fapt muncești pentru tine având un partener foarte puternic.
Desigur, corporatist fiind, te vei lupta cu ideea că de fapt aici este lupta cea mare și aici sunt adevăratele șanse și aici se călește profilul de business-man. Probabil un alt clișeu de serviciu.
Ideea de reinventare în business deja a devenit un must ca să supraviețuiești și să poți să aspiri cândva la performanță. În diverse domenii există companii care au produs schimbare prin abordare perspective deiferite, fie asupra activității lor, fie asupra clienților lor, fie asupra unui aspect mic ce a determinat rezultate majore. Deja riscul face parte din peisaj și este tratat chiar profesional, există departament de management al riscului.
În general, corporațiile sunt destul de rigide la asemenea noutăți care vin să spargă niște tipare care funcționează, deși în contexte specifice, pierzând multe resurse pentru recrearea acestor contexte comparativ cu a fi inovatori. Aceste contexte sunt best practice implementat prin proceduri sau circulare, în fine, stat în stat în toată regula. Este mult mai ușor din punct de vedere managerial să gestionezi matematic un proces, decât să fii proactiv. Se folosesc studii de fezabilitate și proiecte pilot, desigur...
vineri, 13 iulie 2012
Timpul liber la români ... în bani
350 RON pe lună. Atât costă timpul liber la români, așa cum este el: mai mult prin casă în timpul săptămânii și mai mult afară din casă în week-end, dar tot în compania familiei. 350 RON înseamnă 22% din venitul mediu. Date disponibile într-un studiu eResearch, preluat de cariereonline.
Nu face obiectul acestei postări analiza faptului că mai bine de 1/5 din banii românilor se duc pe timpul liber, însă este important de observat acest aspect. Studiul amintit nu se ocupă și de concediile românilor, care în mod evident pot crește bugetul anual alocat pe ... entertainment.
Revenind la sentimente mai profesionale, a cheltui bani cu cap înseamnă de fapt a economisi, adică a avea disponibil pentru ceva ce poate fi în mod necesar satisfăcut prin natura urgenței situației. Sau poate însemna disponibilitate pentru planuri mai ambițioase și mai profunde în nuanța importanței și greutății lor pentru viața noastră.
Despre a Cumpăra Sănătos poți citi pe acest blog Cum să cumperi sănătos
Despre a mânui banii așa cum fac cei bogați, poți citi Obiceiul de a gestiona banii
Nu face obiectul acestei postări analiza faptului că mai bine de 1/5 din banii românilor se duc pe timpul liber, însă este important de observat acest aspect. Studiul amintit nu se ocupă și de concediile românilor, care în mod evident pot crește bugetul anual alocat pe ... entertainment.
Revenind la sentimente mai profesionale, a cheltui bani cu cap înseamnă de fapt a economisi, adică a avea disponibil pentru ceva ce poate fi în mod necesar satisfăcut prin natura urgenței situației. Sau poate însemna disponibilitate pentru planuri mai ambițioase și mai profunde în nuanța importanței și greutății lor pentru viața noastră.
*****
Despre a Cumpăra Sănătos poți citi pe acest blog Cum să cumperi sănătos
Despre a mânui banii așa cum fac cei bogați, poți citi Obiceiul de a gestiona banii
Despre administrarea cheltuielilor, poți citi Cheltuielile și Cum mă uit la cheltuieli?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)