Dacă ajungem să minimizăm marketingul, înseamnă să minimizăm o resursă importantă de creativitate și totodoată să rămânem cu un produs sau serviciu sec, ce răspunde unei nevoi, dar care nu spune o poveste, și după cum se spune în Filantropica, citez liber: "mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește bani".
Mai mult sau mai puțin, având legătură cu paragraful de mai sus este și un articol din cariereonline.ro (sursa aici), care evidențiază, cu ceva argumentație, cum clișeul modelului de succes nu se susține. Încrederea în sine, căci ea se dovedelte a fi pusă în seama oamenilor de succes, pare să funcționeze mai puțin ăn cazul oamenilor cu adevărat de succes, în orice caz în modalități diferite și nuanțate.
Nu mi-am propus o analiză psihologică sau de altă natură, în schimb raportez cu mult interes cum într-un mediu comun de business aceste clișee de comportament tind să nu mai aibă efect și nici să mai producă impact real, cum de altfel, în alt context, mult mai determinat și mai limitat aceste trăsături clasice ale personajului de succes, vor produce influență și admirație mereu, mai precis limita corporatistă este cea care se lasă determinată de aceste aspecte. Poate și pentru că înseamnă un consum teribil de energie și un efort personal important, de multe ori cu mult mai multe cheltuieli decât într-un business personal. Poate pentru că este vorba de un altfel de set-up mental: a gândi corporatist este diferit de a gândi pentru tine, deși clișeul este că de fapt muncești pentru tine având un partener foarte puternic.
Desigur, corporatist fiind, te vei lupta cu ideea că de fapt aici este lupta cea mare și aici sunt adevăratele șanse și aici se călește profilul de business-man. Probabil un alt clișeu de serviciu.
Ideea de reinventare în business deja a devenit un must ca să supraviețuiești și să poți să aspiri cândva la performanță. În diverse domenii există companii care au produs schimbare prin abordare perspective deiferite, fie asupra activității lor, fie asupra clienților lor, fie asupra unui aspect mic ce a determinat rezultate majore. Deja riscul face parte din peisaj și este tratat chiar profesional, există departament de management al riscului.
În general, corporațiile sunt destul de rigide la asemenea noutăți care vin să spargă niște tipare care funcționează, deși în contexte specifice, pierzând multe resurse pentru recrearea acestor contexte comparativ cu a fi inovatori. Aceste contexte sunt best practice implementat prin proceduri sau circulare, în fine, stat în stat în toată regula. Este mult mai ușor din punct de vedere managerial să gestionezi matematic un proces, decât să fii proactiv. Se folosesc studii de fezabilitate și proiecte pilot, desigur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu