A face bani, mulți bani pe criză financiară poate să sune nerealist cel puțin. Este de bun simț că, atâta vreme cât banii se fac greu, să gândești că la mijloc este o schemă, un aranjament, o fraudă care să avantajeze în mod vădit pe unii în detrimentul altora. De multe ori, de cele mai multe ori, așa este.
Motivele pentru care lucrurile stau astfel pot fi multiple. Dar printre ele, relevant este faptul că oamenii vor să câștige repede din motive personale, de cele mai multe ori determinate de datorii sau de necesități financiare majore. Vor să câștige repede, fără să cântărească implicațiile imediate sau/și pe termen lung. Și în câteva cazuri e posibil să fi încercat niște metode rapide de îmbogățire și să fi eșuat răsunător, în consecință rămânând cu și mai multe datorii, care trebuie stinse la fel de rapid, iar declararea falimentului nu e mereu o soluție viabilă.
Forex-ul, din multe puncte de vedere, face parte din categoria de îmbogățire rapidă descrisă sumar mai sus. Adică, cu o sumă de bani investită, într-o perioadă scurtă de timp, se așteaptă un profit foarte bun. Pitch-ul de sales talk al agentului Forex nu are finalitate și hop! o pierdere importantă în buget, sperăm nu extrem de mare.
De altfel, implicațiile fenomenului Forex sunt analizate și documentate într-un articol pe Wall-Street.ro, unde se discută despre partea gri, aceea în care Vânzările ca departament nu fac decât să forțeze un instrument care nu atinge așteptările cu niciun chip sau doar în cazuri izolate (acei băieți deștepți, nu neapărat cu conotația strict negativă).
Forex-ul, dacă ați avut curiozitatea să participați la o întâlnire cu vreun reprezentant de-al acestei piețe, este compus în foarte mare parte (asta pentru a fi respecta academicul și pentru că nu am răbdare să stau de vorbă cu toate firmele care intermediază Forex în România) din tineri și foarte tineri absolvenți de facultăți, care au nevoie de bani și pot cumpăra foarte ușor un job facil care promite mult în termeni de bani. Doar ce ai de făcut?, dai telefoane (între noi fie vorba, sute de telefoane pe zi), găsești clienți receptivi la ideea de a investi pe termen scurt cu promisiunea unui randament superior sub pretextul unei oportunități nemaiîntâlnite până acum și care expiră... azi.
Este relativ ușor să devii agresiv la telefon. Mai întâi, nu te cunoaște, deci poți pretinde ce vrei tu, chiar și că ești profesionistul pe care îl reclamă scriptul pe care îl citești. Apoi, dacă ai dat câteva sute de telefoane în care ai fost refuzat mai cu eleganță, mai cu agresivitate, începi să reacționezi și tu, adică o iei personal, și atunci te activezi: Stai puțin, adică cum?! Și mai departe este simplu, și cel mai blând om de vânzări devine un pitbull. Mai apoi, când în sfârșit prinzi pe unul care mai vrea să te întâlnești cu el, absolut la firmă la Forex, nu pe terenul clientului, dai în el cu date tehnice ca să probezi că ești profi în investiții sau dă managerul tău care e mai versat, are experiență și poate chiar a făcut și bani din asta.
Modelul de succes este același ca în toate domeniile, profi, îmbrăcat la 12 ace, sofisticat sau nu, nu are timp decât să-ți îndruge oportunitatea de a investi. Ceva a la Boiler Room, filmul. (interesant pentru oamenii de vânzări care dau telefoane de abordare)
O polemică despre cum arată oamenii de vânzări din toate domeniile și despre cum se comportă ei nu-și are o finalitate imediată. Cert este că de cele mai multe ori, acești agenți nu sunt în realitate decât niște tineri infuzați cu foarte multe informații financiare dirijate, cu o imagine de ansamblu puțin eronată, dacă nu rău intenționată.
Referitor la Forex ca fenomen cu implicații grave puteți citi articolul amintit din Wall-Street.ro.
Cheia este omul care îți vinde ideea și mai puțin riscul. Este vorba despre etică profesională și morală personală. Dar și lăcomia celui care investește fără să se intereseze unde se duc banii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu