Disciplina, bat-o vina!

Nu încetez să fiu uimit de către clienții mei, ori de câte ori mă întâlnesc cu ei, în ceea ce privește felul în care reușesc să-și administreze finanțele personale.

Diferitele momente din viață în care se află fiecare dintre ei determină un comportament relativ identic, centrat în  primul rând pe supraviețuire, singurul lor acces la o gândire mai aproape de ideea de bunăstare fiind un program financiar pe care îl au cu o companie de asigurări, chiar dacă include și ideea de asigurare de viață.

"Dacă nu aș fi pornit acest plan financiar acum doi ani, îmi dau seama acum că nu aș fi pus bani deoparte absolut deloc. Chiar dacă aș fi câștigat mai mult, tot nu aș fi pus bani deoparte. Este o chestiune de disciplină." Este vorba despre cum să supraviețuim cu ceea ce câștigăm raportat cu ceea ce cheltuim pe nevoile primare. 

Ideea de face un plan de asigurare sau o planificare financiară care să fie începută aici și acum, de cele mai multe ori, se leagă numai de faptul că nu suntem obișnuiți să punem bani deoparte pentru obiectivele noastre financiare. De și mai multe ori, obiectivele noastre se reduc la nevoi primare: o casă, hrană. 

Restul, precum ideea de venit pentru pensii, un buget pentru situații de urgență, studiile copiilor, acestea există ca și preocupare, dar nu sunt obiective, adică nu apare partea de asumare care motivează acțiunea de a face ceva, întrucât există acel teribil: "Lasă, că e timp! Lasă, mai târziu! Lasă, că descurc!". 

Iar ideea de a fi mai bine în viață, ideea de bunăstare este parțial respinsă prin raportarea la neputința de a ieși din situația actuală, prin lipsa unui plan de rezervă, îndeosebi.

Sunt clienți care înțeleg doar parțial ceea ce se întâmplă într-o sesiune de consultanță financiară, iar aceștia percep ca "niște lucruri frumoase" soluțiile furnizate. Poate că ține în totalitate de Consultant și de abilitatea lui de a transmite corect și complet mesajul, dar cel mai important pare să fie pasul următor, Acțiunea de a folosi această informație, iar această abilitate în cazul multor consultanți este insuficient dezvoltată, iar în cazul clienților este greșit percepută. Desigur, poate să însemne de multe ori agresivitatea în vânzare sau limbaj de lemn.

O poveste care poate să justifice modalitatea mai agresivă sau mai brutală în sensul de persuasiune continuă și presiune emoțională puternică relatează istoria unei familii, cu un copil de vârstă școlară, în care părinții au devenit în timp dependenți de jocuri de noroc, ceea ce a dus ireversibil la un moment dat la apelarea la pușculița copilului. Copilul i-a aliniat literalmente pe cei doi părinți și le-a ținut morala, dealtfel de bun simț, cum că "în lumea asta sunt atâția oameni care mor de foame, iar voi aruncați banii pe fereastră". Dincolo de aspectul de argument general folosit în contextul cultural românesc, este impactul situației, un copil face acest gest de apel la rațiune și bun simț pentru a sensibiliza niște adulți. Desigur, povestea are un final fericit, pentru o perioadă de timp oarecare.