A doua oară deja devine o problemă de abilităţi şi îţi revizuieşti cursurile şi apelezi la coaching, eventual.
Când însă a treia oară senzaţia reapare sau încă nu a dispărut după mai multe crize rezolvate parţial sau nerezolvate, începe să se contureze o întrebare esenţială: Oare nu sunt eu problema?!
1. Atunci când constaţi în carieră sau în decursul unui timp definit că ai avut şefi care au aplicat numai micromanagement cu tine ţi se descoperă unul dintre semne că tu ai fi problema.
2. Colegii scapă cu un comportament pentru care tu eşti pedepsit. Este posibil ca tu să fii problema şi să fii sancţionat pentru că există altă arie a activităţii tale pe care o neglijezi.
3. Colegii tăi nu vor să iasă la masă cu tine niciodată. Imposibil să aibă dead-line-uri atât de multe.
4. Toţi se iau de tine pe diferite motive (sex, vârstă, naţionalitate, etc.) tot timpul. Câteodată mai iau şi ei pauză.
5. Absolut toţi cei cu care lucrezi sunt nişte idioţi. Puţin probabil. Foarte puţin probabil.
Senzaţiile şi concluziile pe care le poţi regăsi mai sus, unii spun, sunt indicii clare că de fapt tu eşti/ai fost problema în situaţiile respective şi tu singur/ă ai pârghiile să modifici aceste percepţii şi comportamente.
*****
Este de asemenea important să ştii care este limita între echilibrul pe care este bine să-l ai astfel încât personalitatea ta să nu fie eclipsată de alţii şi să te poţi exprima atingându-ţi ţelurile şi obiectivele pe care ţi le propui.
