joi, 19 aprilie 2012

I've had a dream!

Testați-vă curiozitatea, câți dintre marii vizionari ai lumii s-au trezit într-o dimineață și cu ochii limpezi și cu mintea clară au rostit aceste cuvinte. Gândiți-vă, cât de transparent și curat li s-a conturat ideea care devine acum viziune și plan și obiective și resurse, toate la un loc. Imaginați-vă, zâmbetul din colțul gurii, acel yes răsunător în răcoarea dimineții însoțit de lătratul afirmativ al labradorului și senzația de plutire după acestea.

Și cât de puternică a fost energia lor de a generat schimbare continuă și efecte marcante asupra celor ce au trăit după ei. Cum au adus o perspectivă nouă creativă asupra unor situații care păreau să nu mai aibă altă soluție, cum au inspirat direcții de viață și caractere, cum au construit pasiv-activ culturi specifice. 
Iar pentru cei din jurul lor au însemnat tot schimbare, mai bine tolerată sau nu, motivantă sau alarmantă, dar cu siguranță au creat context care să faciliteze o explozie de entuziasm, creativitate, atitudine constructivă și acțiune.

(asta sună a tabloid de lemn, sic!)


Să încercăm și altfel...

M-am trezit de dimineață ezitând puțin să mă dau jos din pat, dar nu cu ura aceea pe alarma care mă trezește din cel mai dulce somn posibil, ci cu dorința de a mai continua, fie și puțin, din inerție un vis, un vis frumos. Acela în care mi se împlinise un vis, o dorință mai veche, în modul în care îmi dorisem dintru început să se împlinească, nu așa cum se mai întâmplă în realitate, ca visul să se realizeze întru totul și în același timp condiționat contextual. Mi se împlinise visul și începusem să-l trăiesc și să-l experiez într-un mod în care mă surprindeam plăcut. Îl trăiam cu o intensitate și cu o hotărâre cu care nu mai simțisem de mult timp. Îl trăiam cu o certitudine și o siguranță demnă de cel mai solid bloc de granit. Îl trăiam aievea.

Am deschis ochii la o vreme și m-am proptit în chiuveta de la baie, beat de fericire, și am descoperit în oglindă pe acel entuziast din visul meu, plin de încredere în sine și în tot ceea ce i se întâmplă. Niște ochi lucioși și o privire pofticioasă de viață. 

Poate să fi fost Madelaine-a de aseară, cu zahărul ei rafinat de super-market, poate să fi fost un cumul de evenimente care au găsit o cale de acces în cortexul meu. Irelevantă orice încercare de psihanaliză, întrucât senzația aceea mi-a rămas vie și activă peste zi și mi-a dat posibilitatea să mă regăsesc așa cum mă știam și mă doream de multă vreme. 

Am un vis!

Ah, și da, asta este foarte important pentru că mă schimbă pe mine!


*****


Inspirația care vine dinăuntru, dorința care găsește exprimare, intuiția că nu există bariere, certitudinea realizării, bucuria împlinirii.
Care este momentul tău de referință, elementul care te-a marcat ireversibil? Cum te influențează astfel încât să rămâi entuziast?

Te-ar putea interesa și:

joi, 12 aprilie 2012

Eşti sănătos... te asigurăm

Există o serie de clienţi, din păcate în creştere ca număr, care solicită asigurare de viaţă cu clauze medicale şi care primesc condiţii speciale din partea asigurătorilor, adică excludere pe anumite afecţiuni, sau mărirea primei de asigurare, datorită riscului mai mare preluat în asigurare.

Desigur, aceşti clienţi pot să aibă dreptul la nemulţumire, în acelaşi timp pot să aibă dreptul la informaţia conform căreia cu cât înaintează în vârstă, cu atât mai scumpă devine o asigurare de viaţă şi clauzele medicale ataşate, şi cu cât starea de sănătate este mai precară, cu atât este mai susceptibil de a nu fi preluat în asigurare.

Consultanţii Financiari, Agenţii şi Brokerii de asigurări pot să semene a armată pusă pe clienţi, dar pot să fie reali consilieri în achiziţionarea unui tip potrivit de asigurare şi pot să dirijeze procesul astfel încât să fie transparent pentru client şi să aibă valoare, transformată în bani pentru situaţii de risc.

Este îndeobşte cunoscut aspectul că o companie de asigurări nu preia afecţiuni preexistente, deşi o mare parte din clienţi ignoră această informaţie şi urmările ei descrise mai sus (nepreluarea în asigurare, condiţii speciale, etc.), iar altă parte vor să testeze vigilenţa asigurătorilor.

Asigurarea de viaţă este un contract de adeziune şi se face pe bună credinţă şi pe declaraţia clientului semnată de acesta şi contrasemnată de Consultantul Financiar, aşa că aceste chestiuni sunt extrem de delicate şi nu trebuie tratate cu lejeritate.

Căutaţi Consultanţii care vă oferă consultanţă.

miercuri, 11 aprilie 2012

Dodecalogul angajatului fericit

Sau despre cum să fii un prestator de servicii fericit la job:


  1. Cunosc Așteptările celor din jur de la mine
  2. Dispun de Instrumente adecvate pentru a-mi presta serviciul
  3. Fac ceea ce știu să fac cel mai bine
  4. Primesc o apreciere pe săptămână
  5. Sunt considerat om
  6. Cineva mă încurajează să ma dezvolt
  7. Am un cuvânt de spus și chiar contează
  8. Munca mea este importantă prin direcția activității companiei
  9. Anturajul este setat pentru calitate
  10. Am cel puțin un prieten bun
  11. De două ori pe an mi se apreciază progresul
  12. În fiecare an se creează oportunități de dezvoltare și învățare

*****

Articolul în care am găsit cele de mai sus se referă la management și la performanța în management. Sunt subiecte mari care se pot întrepătrunde și include reciproc. 

Câte din cele 12 afirmații le recunoașteți a face parte din viața dvs profesională?
Credeți în relevanța lor în contextul oricărei activități în România?


*****


Despre performanță pe acest blog și în postările:
Leading by example
Criteriul anteriorităţii Performanţei
Evaluating performance
Profesionalism vs Autenticitate

marți, 10 aprilie 2012

"Chinezii" știu ce vor...

Profituri imediate și tranzacții rapide.
Minimum 10% pe termen scurt.
Produse derivate și următorul bancher cu idei bune.

Milionarii asiatici vor bani, nu stabilitate sau relație cu banca.


*****


Poate că este vorba despre spiritul asiatic, poate că este vorba despre contextul economic, dar bogații lumii sunt mai interesați să-și crească profitul decât să conserve ceea ce au. Este reflexul unui jucător, este reflexul celui care simte că devalorizarea se instalează dacă nu se găsește în contextul potrivit, este reflexul celui care lucrează cu bani.

Fără îndoială că nu vorbim de excentrici. Ci de cei care cunosc valoarea banilor pe care i-au făcut ei înșiși. Este  vorba despre depășirea pragului de siguranță, mai precis de împingerea lui către un nivel superior ca valoare, nivel care spune: totul sau nimic. Cu toate acestea există profesioniști care pot calcula riscurile de diverse tipuri și pot identifica anumite oportunități, mai ales în domeniul investițiilor financiare.

luni, 9 aprilie 2012

Sănătatea, capitolul I

 A apărut în sfârșit primul capitol din mult anticipata și disputata Reformă a Sănătății, capitol care are în centrul organizarea și funcționarea spitalelor (capitolul aici). "Spitalul este unitatea medicală cu paturi, cu personalitate juridică, de utilitate publică, ce furnizează servicii medicale.", așa începe articolul 1.

Acest capitol vizează introducerea conceptului de autoguvernare a spitalului prin libertatea managerială ce vizează eficiența. Reorganizarea spitalului ca fundație, transferul deciziei și responsabilității la nivelul conducerii spitalului, atragerea de investiții private pentru creșterea calității serviciilor medicale, toate acestea sunt subiecte care fac Ministerul Sănătății să gândească un nivel superior al actului medical și o competitivitate cu spațiul privat. (un rezumat aici)
 

*****


Urmărim de ceva vreme pe canalele dedicate sau nu seriale de televiziune având personaje medici de toate specializările, fiind eroii și titanii zilelor noastre. Este clar că ne educă și un nivel de așteptare în ceea ce privește serviciile medicale. Poate că Reforma Sănătății să meargă în direcția aceasta, dar să nu uităm că este un drum care trebuie parcurs, deși s-a dovedit anevoios până acum. 

Doctor House, Anatomia lui Grey, ca să menționez doar două dintre aceste seriale. Ceea ce poate să treacă dincolo de amuzamentul așteptării dacă e sau nu posibil, este ideea de responsabilitate matură profesional, desigur prezentată dramatic pentru a-și merita banii în cazul serialelor de mai sus, dar necesară în cazul realității românești din 2012

vineri, 6 aprilie 2012

Ești singur! Luptă sau fugi!

Nu prea ai opțiunea asta când vine vorba de probleme financiare. Singura variantă este să rezolvi problemele și să ieși din situația stresantă în care te găsești.

"Of, mai bine aș pleca undeva unde să uit de toți și de toate!". Dorința de a scăpa de probleme există, însă modalitatea trebuie găsită în funcție de situație. Fuga nu este o opțiune viabilă.

De obicei, o problemă care ține de financiar, de finanțele personale în special, dacă este ignorată sau amânată, nu face decât să crească exponențial, poate din cauza dobânzilor, poate din cauza contextului, așa că în primul rând trebuie să reduci pierderile, să spui: Stop joc!, Să vedem ce e de făcut! Și să găsești capacitatea de a gândi la rece ceea ce se întâmplă.

Dar cea mai problematică atitudine este aceea în care, pe măsură ce te afunzi în probleme financiare, apelezi la soluții care în mod surprinzător pentru tine, produc o agravare a situației. Și tu tot singur vrei să le rezolvi. Probabil de aceea există specialiști financiari, de diferite tipuri, ca să îți dea o soluție potrivită, dacă apelezi la ei. Și nu costă atât de mult, ba se poate să obții și consultanță gratuită în foarte multe situații.

Deci, poți să alegi să nu rămâi de unul singur!


joi, 5 aprilie 2012

Disciplina, bat-o vina!

Nu încetez să fiu uimit de către clienții mei, ori de câte ori mă întâlnesc cu ei, în ceea ce privește felul în care reușesc să-și administreze finanțele personale.

Diferitele momente din viață în care se află fiecare dintre ei determină un comportament relativ identic, centrat în  primul rând pe supraviețuire, singurul lor acces la o gândire mai aproape de ideea de bunăstare fiind un program financiar pe care îl au cu o companie de asigurări, chiar dacă include și ideea de asigurare de viață.

"Dacă nu aș fi pornit acest plan financiar acum doi ani, îmi dau seama acum că nu aș fi pus bani deoparte absolut deloc. Chiar dacă aș fi câștigat mai mult, tot nu aș fi pus bani deoparte. Este o chestiune de disciplină." Este vorba despre cum să supraviețuim cu ceea ce câștigăm raportat cu ceea ce cheltuim pe nevoile primare. 

Ideea de face un plan de asigurare sau o planificare financiară care să fie începută aici și acum, de cele mai multe ori, se leagă numai de faptul că nu suntem obișnuiți să punem bani deoparte pentru obiectivele noastre financiare. De și mai multe ori, obiectivele noastre se reduc la nevoi primare: o casă, hrană. 

Restul, precum ideea de venit pentru pensii, un buget pentru situații de urgență, studiile copiilor, acestea există ca și preocupare, dar nu sunt obiective, adică nu apare partea de asumare care motivează acțiunea de a face ceva, întrucât există acel teribil: "Lasă, că e timp! Lasă, mai târziu! Lasă, că descurc!". 

Iar ideea de a fi mai bine în viață, ideea de bunăstare este parțial respinsă prin raportarea la neputința de a ieși din situația actuală, prin lipsa unui plan de rezervă, îndeosebi.

Sunt clienți care înțeleg doar parțial ceea ce se întâmplă într-o sesiune de consultanță financiară, iar aceștia percep ca "niște lucruri frumoase" soluțiile furnizate. Poate că ține în totalitate de Consultant și de abilitatea lui de a transmite corect și complet mesajul, dar cel mai important pare să fie pasul următor, Acțiunea de a folosi această informație, iar această abilitate în cazul multor consultanți este insuficient dezvoltată, iar în cazul clienților este greșit percepută. Desigur, poate să însemne de multe ori agresivitatea în vânzare sau limbaj de lemn.

O poveste care poate să justifice modalitatea mai agresivă sau mai brutală în sensul de persuasiune continuă și presiune emoțională puternică relatează istoria unei familii, cu un copil de vârstă școlară, în care părinții au devenit în timp dependenți de jocuri de noroc, ceea ce a dus ireversibil la un moment dat la apelarea la pușculița copilului. Copilul i-a aliniat literalmente pe cei doi părinți și le-a ținut morala, dealtfel de bun simț, cum că "în lumea asta sunt atâția oameni care mor de foame, iar voi aruncați banii pe fereastră". Dincolo de aspectul de argument general folosit în contextul cultural românesc, este impactul situației, un copil face acest gest de apel la rațiune și bun simț pentru a sensibiliza niște adulți. Desigur, povestea are un final fericit, pentru o perioadă de timp oarecare.

miercuri, 4 aprilie 2012

Perseverență și pasiune - Oameni de asigurări

Când am intrat în asigurări acum ceva ani, am dat după vreo trei luni de activitate în biroului șefului meu de atunci de o carte în care erau trecute experiențe ale unor foarte cunoscuți oameni de asigurări din întreaga lume: povestea lor, recomandările lor, cuvinte înțelepte. Îmi aduc aminte, ca un bun elev al asigurărilor ce eram și sper că am rămas, că am scos de la toți învățăturile lor despre asigurări și despre cariera în asigurări și le-am printat afișându-le prin agenție.
Chiar dacă felul meu de a mă exprima a fost privit puțin interesat de colegi, acesta era expresia unei admirații pentru niște profesioniști recunoscuți în contexte specifice profesionale ca fiind cei mai buni. Era expresia elevului care descoperă în pași mici cum ceea ce scria acolo poate să fie realitate și aici în România.

După câțiva ani petrecuți în domeniu și auzind constant de câteva nume de oameni mari în asigurări în România, am ajuns să fiu și eu curios despre ei... Atunci când șeful, venit din altă companie, povestește cu pasiune despre unul sau despre altul la pauza de țigară, atunci când competiția te recunoaște și formal și informal, atunci când începi să identifici imaginea omului din spatele campaniilor de marketing sau branding personal, atunci începi să crezi că există ceva care provoacă această recunoaștere specifică în piață a unor nume de oameni de asigurări. Este autenticitatea. Fie a unei pasiuni, fie a unei persuasiuni, fie a unei dăruiri absolute.

Expertiza? În cazul multora dintre ei este drumul spre nivelul următor, board-ul. Au fost foarte buni pe ceea ce făceau, iar asta depășea orice alte interese conexe, astfel ajungând chiar să conducă echipe și chiar companii. Într-un domeniu în care pasiunea este cerință de intrare și standard de evaluare, obiectivată în acțiuni, obiective, și rezultate, acești oameni au făcut toate acestea.


*****


Aici ar fi locul în care ar trebui menționați. Dar asta ar deschide mai multe subiecte simultan.
Poate cu proxima ocazie.

marți, 3 aprilie 2012

Paradoxul Tips and Tricks

TOȚI pot să îți dea un pont despre cum se face mai bine o chestie. Adică oricine este în stare să îți sugereze modalități diferite despre cum să îți realizezi mai eficient obiectivele. Mai precis, cu toţii vor avea la un anume moment vocaţia înţeleptului şi vor fi dispuşi şi doritori până la persuasiune în a-ţi livra multe sfaturi despre cum să abordezi mai bine o situaţie. Şi, de obicei, nici măcar nu le-ai solicitat asta.

Există o zonă în care toţi care au ceva experienţă, mai mare sau mai mică, mai relevantă sau nu, îți fac mărturisiri și, chiar bine intenționați fiind, se fac dispuși la a-ți împărtăși din scurtăturile și șmecheriile pe care ei le-au descoperit într-o viață de experiență în domeniu, cu eforturi deosebite, cu sacrificii dureroase, iar tu te poți bucura de ele doar pentru că ești în contact relațional cu ei.

Desigur, este vorba despre contextul de mentoring, unde poate "să funcționeze funcțional" acest transfer de knowledge specializat. De asemenea, este vorba despre o recunoaștere pe care o solicită inconștient și voluntar aproape cei care fac acest lucru către tine într-un context în care nu le este solicitat formal aceasta.

Cei mai mulți dintre internauți, care se declară a fi experți într-un domeniu sau altul, mai ales pentru a proba aceast aspect, vor face mai devreme sau mai târziu campania de marketing personal asociată cu o secțiune/rubrică/articol/postare, periodică sau nu, de tips and tricks. (Blogul de față se circumscrie ideii, sic!)

În momentul în care cineva ar avea nevoie de o găselniță într-un domeniu, să zicem de dragul contextului cel al finanțelor personale, va apela la un cunoscut, dacă acesta se află în domeniu și mai departe la un profesionist, dacă problema necesită o aprofundare urgentă, contra cost, de cele mai multe ori.

DAR, ideea de tips and tricks sugerează însăși ideea de a elimina aspectul pecuniar al serviciului, cum poți să... fără să treci prin procesul clasic de a rezolva o situație urgentă, care subscrie și plata pentru acest serviciu. Și atunci vei căuta pe tot internetul, în special pe forumuri, informații relevante despre cum să îți administrezi mai bine banii, despre cum să elimini cheltuieli inutile, despre un stil de viață mai sănătos financiar.

Așa că se întrevede un paradox: un profesionist (de obicei) face acest serviciu în mod gratis. Pe unități foarte reduse de expertiză, ceea ce dovedește calitatea, dar nu justifică folosirea în afara unui context mai larg. Un profesionist, care a investit energie, bani și timp pentru a ajunge în poziția sa, cu dreptul firesc de a fi recompensat pentru serviciul său. Ideea de branding personal poate să primeze și să justifice dorința de a presta free of charge acest serviciu.

Fără îndoială, când vei recunoaște situația în care un profesionist îți dă un pont, trebuie să te gândești la motivația din spatele acestui act: vrea să te ajute, fără îndoială, acolo unde tu nu poți rezolva singur o problemă, dar o întrebare caută răspuns: o face pentru a-ți demonstra că este apt să îți preia problema și să îți livreze un serviciu complex, integrat și complet al cărui rezultat îl cauți, dar care poate să coste? și nu neapărat bani, mai ales dacă îți este prieten sau cunoscut. (al doilea sic!)

luni, 2 aprilie 2012

Școala altfel și Educația non-formală

Filosofia pe care este construit acest concept "Școala altfel", program al Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (info aici), este una sănătoasă și ar putea cadra cu o poveste mai revoluționară care ține de re-re-re-re-revitalizarea învățământului în România, îndelung disputată de ceva vreme. 

Departe de a mai lua partea celor care au trecut prin sistem și au serii nesfârșite de nemulțumiri în privința a ceea ce ar fi putut fi educația formală prin care am trecut cu toții, se poate ridica din sprânceană într-un sens relativ de apreciere, dacă se ține cont de o imagine de ansamblu asupra acestui subiect.

Cu toate acestea, un articol de pe ZF subliniază o parte a celor care au depășit sistemul de învățământ românesc și au accesat educație formală de un alt nivel și de o altă calitate, de cele mai multe ori afară. Ce spun  acești nemulțumiți ai noștri? Că după atâta amar de învățătură și de acumulare expertiză, vine politicul și rezolvă magistral problema în sensul numirii pe criterii politice în poziții cheie a unor oameni, lăsând pe cei care au muncit mult să ajungă la un nivel de pregătire înalt să caute soluții pentru expertiza lor în altă parte.

Desigur, nu mă doresc, nu mă simt și în niciun caz nu mă erijez în a fi o voce contra sistemului, dar pot confirma că există, pentru cei care au un minimum de curiozitate și interes în a găsi metode și tehnici de educație alternativă, există multe variante de a se educa singuri. Până una-alta este viața noastră, a fiecăruia în parte, și suntem datori în primul rând față de noi înșine, iar dacă alții, care se găsesc prin măsura conjuncturii acolo unde ar trebui să fie un sprijin real și nu fac atât cât ne-am dori noi, rămâne ca această să purtăm această sarcină noi înșine și să o realizăm cu succes. 

Harta minții, Citire rapidă, Citire fotografică sunt doar câteva dintre multele metode și tehnici de a lucra în primul rând la o metodă personală de a învăța, după care pot fi accesate altele care țin de o planificare inteligentă și eficientă de carieră sau de urmărire obiective majore în viață.